ICCJ. Decizia nr. 5246/2007. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5246
Dosar nr. 38132/3/200.
Şedinţa publică din 28 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5563/2005, reclamanta T.E.A. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, solicitând să se dispună restituirea în natură, pentru dreaptă posesie şi liberă folosinţă a terenului situat în Bucureşti, str. A. f. nr. (fostă B.Ş. f. nr.), sector 4, în suprafaţă de 1516,36 mp, situat actualmente în str. Î.T. nr. 46, sector 4, în incinta Grădiniţei nr. 261 şi în proprietatea pârâtei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilul a fost proprietatea bunicilor săi, respectiv defuncţii preot P.I.P. şi E., conform actului de vânzare-cumpărare nr. 5826/1926, prin care au cumpărat de la I.A.R. terenul în suprafaţă de 1827 mp, aflat în comuna suburbană Şerban Vodă, str. B.Ş. f. nr., actualmente A. f. nr., sector 4.
Ulterior, o parte din teren în suprafaţă de 310,64 mp a fost vândută Primăriei Bucureşti pentru utilitate publică, respectiv pentru mărirea curţii Şcolii Primare din comuna Şerban Vodă, actualmente Grădiniţa nr. 261 din str. Î.T. nr. 46, sector 4.
S-a arătat că imobilul situat în str. Î.T. nr. 46, sector 4, compus din teren în suprafaţă de 3000 mp (ce includ şi terenul de 310,64 mp vândut de bunicii reclamantei), şi construcţiile aflate pe el, a fost atribuit în administrarea Întreprinderii A. .
În anul 1993, pârâta SC A. SA a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO3 nr. 0381, eliberat de Ministerul Industriilor pentru suprafaţa de teren de 4495 mp, ce include şi terenul în suprafaţă de 1516,38 mp care face obiectul cauzei de faţă.
Reclamanta a mai arătat că terenul este în prezent liber, iar notificarea pe care a formulat-o nu a fost soluţionată nici până în prezent.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 631 din 12 aprilie 2006, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei.
Instanţa de fond a reţinut că acţiunea în justiţie, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, are un caracter subsidiar şi facultativ, neputând fi exercitată decât după epuizarea procedurii administrative prevăzute de art. 24 din această lege.
S-a considerat că principalul efect juridic al notificării constă în investirea persoanei notificate cu obligaţia de a o rezolva în condiţiile legii, aşa încât reclamanta nu poate investi cu soluţionarea aceleiaşi cereri atât instanţa de judecată, cât şi organul administrativ cu activitate jurisdicţională.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentinţe, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 74 din 6 februarie 2007, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, reţinând, în esenţă, că, prin respingerea acţiunii ca inadmisibilă, tribunalul a refuzat soluţionarea pe fond a pricinii, fiind încălcată totodată şi obligaţia judecării pricinii.
Pârâta SC A. SA a declarat recurs împotriva acestei decizii, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. Pârâta a susţinut că instanţa de apel, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi că hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În esenţă, s-a susţinut că, prin Decizia recurată, curtea de apel a schimbat obiectul cererii deduse judecăţii, apreciind că reclamanta ar fi investit instanţa cu o acţiune prin care ar fi solicitat obligarea pârâtei la soluţionarea notificării şi că, numai ca urmare a recalificării acţiunii, instanţa ar fi putut ajunge la o altă concluzie decât aceea a inadmisibilităţii acţiunii.
Cu alte cuvinte, s-a susţinut că acţiunea reclamantei nu este, aşa cum greşit a reţinut instanţa de apel, o acţiune prin care să se solicite obligarea societăţii la soluţionarea notificării şi nici contestaţie împotriva dispoziţiei emisă în cadrul procedurii administrative, ci, aşa cum este ea întemeiată de reclamantă pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, apare ca inadmisibilă.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a adresat pârâtei, în baza art. 21 din Legea nr. 10/2001, notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc D.I.C. sub nr. 3053/2001 (f. 11 -12 dosar), prin care a solicitat să i se restituie în natură imobilul situat în Bucureşti, str. Î.T. nr. 46, sector 4, din actele depuse la dosarul cauzei nerezultând că notificarea ar fi fost soluţionată până în prezent.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că procedura soluţionării notificării, prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 este subsumată exercitării unui drept subiectiv civil, are caracter necontencios, dar obligatoriu potrivit art. 109 alin. (4) C. proc. civ., astfel încât, reiese că, în cazul în care este temporizată, cel vătămat are deschis accesul la justiţie, pentru a fi finalizată.
Altfel, persoana îndreptăţită s-ar afla în situaţia în care i se refuză soluţionarea cererii, dar nu se poate adresa justiţiei, deoarece nu s-a emis o dispoziţie expresă de respingere a notificării.
O atare susţinere, contrară principiilor elementare de drept şi scopului Legii nr. 10/2001, nu poate fi primită .
Cum soluţia tribunalului, de respingere a acţiunii ca inadmisibilă este greşită, ea echivalând, practic, cu refuzul de a soluţiona în fond cauza, în mod corect curtea de apel a desfiinţat-o şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Aşa fiind, soluţia instanţei de apel este legală, iar criticile exprimate prin recurs sunt neîntemeiate.
În consecinţă, faţă de cele mai sus exprimate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. SA împotriva deciziei nr. 74 din 6 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 524/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5249/2007. Civil → |
---|