ICCJ. Decizia nr. 5252/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5252
Dosar nr. 14965/1/200.
Şedinţa publică din 28 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 aprilie 2006 Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a sesizat Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin. (4) şi art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 115/1996, cu modificările şi completările ulterioare, solicitând declanşarea din oficiu a procedurii de control a averii numitului P.C., având funcţia de consilier superior la Direcţia de Control Financiar din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, motivat de faptul că acesta nu şi-a depus declaraţiile de avere în anii 2003 şi 2004, iar în anul 2005 a depus-o la data de 5 decembrie 2005.
Cercetatul P.C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive faţă de încetarea calităţii de funcţionar public anterior sesizării comisiei de cercetare, precum şi caracterul inform al cererii de sesizare a comisiei faţă de neîndeplinirea condiţiilor art. 11 din Legea nr. 115/1996.
În şedinţa din data de 12 septembrie 2006 Comisia a analizat cu prioritate excepţiile invocate, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 115/1996 raportat la art. 137 alin. (1) C. proc. civ. şi a dispus respingerea acestora.
În aceeaşi şedinţă, Comisia a pus în discuţia părţilor, din oficiu, împrejurarea dacă sunt îndeplinite condiţiile declanşării din oficiu a procedurii de control a averii numitului P.C. în raport de textul art. 6 alin. (4) din Legea nr. 115/1996, în redactarea în vigoare la nivelul anilor 2003, 2004 şi 2005.
Pronunţându-se pe acest aspect, prin încheierea din data de 12 septembrie 2006 Comisia a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru declanşarea din oficiu a procedurii de control a averii numitului P.C.
În motivarea acestei soluţii s-au reţinut, în esenţă, următoarele:
În perioada 1 ianuarie 2003- 29 noiembrie 2005 P.C. a avut calitatea de funcţionar public. La data de 1 ianuarie 2003, art. 6 alin. (4) din Legea nr. 115/1996 sancţiona cu declanşarea din oficiu a procedurii de control a averii numai „nedepunerea declaraţiei din motive imputabile, în termen de 15 zile de la încetarea activităţii" situaţie în care nu se află domnul P.C. care nu şi-a încetat activitatea de funcţionar public în cursul anului 2003.
Referitor la nedepunerea declaraţiei de avere în termenul de 15 zile de la data numirii în funcţie, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 115/1996, Comisia a reţinut că această omisiune nu era sancţionată la nivelul anului 2003 cu declanşarea din oficiu a procedurii de control, o asemenea sancţiune fiind instituită începând cu data de 27 aprilie 2004 când textul art. 6 alin. (4) din Legea nr. 115/1996 a fost modificat în acest sens prin OUG nr. 24 din 21 aprilie 2004. Întrucât d-l P.C. a dobândit calitatea de funcţionar public anterior modificării textului menţionat, Comisia a reţinut că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile de declanşare din oficiu a procedurii de control a averii pentru nedepunerea declaraţiilor de avere pe anii 2003 şi 2004.
Relativ la depunerea cu întârziere a declaraţiei de avere de către d-l P.C. pe anul 2005, reclamată prin cererea de sesizare, Comisia a reţinut că faţă de textul art. 6 alin. (4) din Legea nr. 115/1996, în redactarea în vigoare în anul 2005, sancţiunea declanşării din oficiu a procedurii de control a averii operează pentru nedepunerea unei noi declaraţii în termen de 15 zile de la încetarea activităţii. Cum d-l P.C. şi-a încetat activitatea de funcţionar public la data de 29 noiembrie 2005 iar declaraţia de avere a fost depusă de acesta la data de 5 decembrie 2005, Comisia a constatat că a fost respectat termenul de 15 zile de la încetarea activităţii în care era obligat să depună noua declaraţie de avere, astfel că nu sunt îndeplinite nici condiţiile declanşării din oficiu a procedurii de control a averii pentru neîndeplinirea în anul 2005 a obligaţiei de depunere a noii declaraţii de avere la încetarea activităţii.
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs împotriva încheierii susmenţionate, susţinând că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea legii, atrăgând astfel incidenţa prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că în mod greşit Comisia a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru declanşarea din oficiu a procedurii de control a averii lui P.C., întrucât nu a avut în vedere că în anul 2004 au încetat raporturile de muncă ale acestuia cu Ministerul Finanţelor Publice şi au început cu instituţia nou creată, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, fiind vorba de o altă instituţie angajatoare.
În aceste condiţii, recurenta apreciază că devin operante dispoziţiile art. 6 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 115/1996 privind obligativitatea depunerii declaraţiei de avere în cazul încetării activităţii, susţinând că premizele declanşării, din oficiu, a procedurii de cercetare a averii sunt îndeplinite chiar şi dacă se are în vedere forma iniţială a art. 6 alin. (4) din Legea nr. 115/1996, care prevedea posibilitatea declanşării, din oficiu, a procedurii de cercetare a averii doar în situaţia în care declaraţia de avere nu ar fi fost depusă în termen de 15 zile de la data încetării activităţii (raportat la încetarea activităţii în cadrul M.F.P. în cursul anului 2004).
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, în condiţiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care solicită respingerea recursului.
În această fază procesuală a fost administrată proba cu înscrisuri, în sensul dispoziţiilor art. 305 C. proc. civ., depuse de către intimat.
Recursul declarat în prezenta cauză este nefondat, în sensul considerentelor ce succed.
Aşa cum a reieşit din probele administrate în cauză, în principal din copia carnetului de muncă, numitul P.C. a avut calitatea de funcţionar public în perioada anilor 2003-2005, în cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
Astfel, la data de 1 ianuarie 2003 P.C. îndeplinea funcţia de consilier categoria A, clasa I, grupa I, director general în Ministerul Finanţelor Publice; la data de 31 martie 2003 a fost eliberat din funcţia de conducere, dar şi-a păstrat calitatea de consilier categoria A, clasa I, gradul I până la data de 15 iulie 2003 când a fost numit consilier superior clasa I.
Această din urmă funcţie a deţinut-o până la data de 23 noiembrie 2005 când a survenit suspendarea raporturilor de muncă în baza art. 81 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/2003, prin alegerea sa ca lider al Sindicatului Naţional al funcţionarilor publici din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Contrar susţinerilor recurentei, încă de la înfiinţarea prin HG nr. 1574 din 18 decembrie 2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, această din urmă entitate a fost organizată şi a funcţionat în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, cum se prevede expres prin art. 1 alin. (3) din hotărârea menţionată.
Aceeaşi împrejurare rezultă şi din art. I alin. (2) din anexa 4 privind unităţile aflate în subordinea sau sub autoritatea Ministerului Finanţelor Publice.
În aceste condiţii nu se poate susţine că din anul 2004 numitul P.C. şi-a încetat activitatea în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, cum se susţine prin motivele de recurs.
Chiar din copia carnetului de muncă, fila 68 fond, rezultă că la data de 1 ianuarie 2004 cel în cauză era încadrat ca şi consilier superior clasa I la Ministerul Finanţelor Publice.
Ca atare, nefiind vorba de o încetare a activităţii, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 6 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 115/1996 pentru declanşarea din oficiu a procedurii de cercetare a averii, pentru nedepunerea declaraţiei de avere la acea dată, sfârşitul anului 2003 şi începutul anului 2004.
În contextul considerentelor prezentate, recursul, care este susţinut prin acest motiv, este evident nefondat, astfel că urmează a se dispune respingerea lui, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din 12 septembrie 2006 dată de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti constituită în baza Legii nr. 115/1996.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5249/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 521/2007. Civil → |
|---|
