ICCJ. Decizia nr. 524/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 524.
Dosar nr. 826/1/200.
Şedinţa publică din 27 iunie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3981 din 25 aprilie 2005, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, precum şi excepţia tardivităţii acţiunii, ambele ca neîntemeiate.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Z.B.D.M.V., în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Bucureşti, SC H.N. SA, B.A. şi B.S., având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 809/15703 din 17 octombrie 1996.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că dreptul la acţiune nu este prescris, deoarece nu sunt incidente prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar excepţia autorităţii lucrului judecat nu este întemeiată, pentru că cererea soluţionată irevocabil prin Decizia civilă nr. 5451 din 6 octombrie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut ca obiect revendicarea imobilului, fiind întemeiată pe art. 480 C. civ. Prin urmare, nu este identitate de obiect.
Deşi nu există tripla identitate care să conducă la îngrădirea exerciţiului dreptului la acţiune datorită lucrului judecat, „totuşi există identitate de chestiuni", în care operează prezumţia iuris et de iure că pârâţii sunt persoane fizice care au dobândit valabil dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Prin Decizia nr. 368 A din 15 februarie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 11 din 9 ianuarie 2007, a admis recursul declarat de reclamantă, a modificat Decizia atacată, a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa primei instanţe.
S-a admis acţiunea, s-a constatat nulitatea absolută a contactului de vânzare-cumpărare nr. 809/15703 din 17 octombrie 1996 şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de recurs a reţinut că la dosar a fost depusă cererea nr. 1386/808 din 27 iunie 1996, prin care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri sau restituirea apartamentului situat în str. N., care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se cere, înscris care atestă o situaţie de fapt contrară celei reţinute de prima instanţă şi cea de apel, precum şi de instanţa de recurs în soluţionarea acţiunii în revendicare.
Faptul că restituirea în natură s-a solicitat în mod alternativ, nu poate fi interpretat „ca o cerere exclusiv pentru acordarea de despăgubiri".
Se reţine că prin Decizia civilă nr. 5451/2004 Înalta Curte a constatat pe baza unei adrese emisă de SC AVL că reclamanta nu şi-a exercitat prerogativele rezultate din dreptul de proprietate până la data de 27 iunie 1996, fără acoperire de probe. În lipsa cererii prin care se pretinde că s-ar fi solicitat încă din data de 27 iunie 1996 retrocedarea în natură, instanţa de recurs nu avea justificarea legală „să declare riguros că imobilul a fost deţinut fără titlu".
Faţă de proba nouă administrată în recurs, împrejurarea reţinută de instanţa de apel că cele hotărâte prin Decizia Înaltei Curţi „reprezintă adevărate chestiuni de fapt şi de drept, dezlegate cu efecte de lucru judecat ce nu mai pot fi infirmate de o altă soluţie care are la bază aceleaşi aspecte invocate nu este fondată".
Soluţia cuprinsă într-o hotărâre este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre, însă această regulă se verifică numai dacă situaţia de fapt este aceeaşi.
Or, în cauză, cu înscrisul nou s-a dovedit atât reaua credinţă a chiriaşilor cumpărători la dobândirea apartamentului, cât şi fraudarea legii, respectiv încălcarea art. 9 din Legea nr. 112/1995.
La data de 26 ianuarie 2007, revizuenţii B.S. şi B.A. au formulat cerere pentru revizuirea deciziei nr. 11 din 9 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, invocând prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuenţii arată că litigiul având ca obiect revendicarea imobilului cumpărat de aceştia a fost soluţionat irevocabil prin Decizia civilă nr. 5451 din 6 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În cererea de revizuire se precizează care au fost motivele pentru care s-a cerut revendicarea, este prezentat istoricul litigiului care are ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare şi se susţine că toate elementele care priveau nulitatea contractului de vânzare-cumpărare au fost analizate prin Decizia Înaltei Curţi nr. 5451/2004.
Susţin revizuenţii, că nefiind invocate motive noi de nulitate, hotărârea judecătorească este contrară primei hotărâri şi afectează stabilitatea circuitului civil, precum şi autoritatea de lucru judecat şi se impune anularea ei.
Caracterul potrivnic al hotărârilor există şi atunci când, deşi nu există identitate de pricini, rezultatul tinde către aceeaşi finalitate, însă în prezenta cauză există elementele lucrului judecat: identitate de părţi în aceeaşi calitate şi obiect al analizei judecătoreşti.
Revizuenţii au solicitat ca, în temeiul art. 325 şi art. 403 alin. (4) C. proc. civ., să se suspende executarea hotărârii atacate, cerere determinată de demersurile reclamantei de a radia înregistrarea proprietăţii din cartea funciară şi de a înstrăina imobilul.
Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare va fi respinsă cererea de revizuire, precum şi cererea de suspendare a executării hotărârii a cărei revizuire se cere.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea în situaţia în care există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea întemeiată pe acest text este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa a două hotărâri judecătoreşti definitive; hotărârile să fie potrivnice; existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză; în cel de al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii lucrului judecat, ori dacă a fost ridicată să nu fi format obiect de dezbatere.
Prin urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută numai atunci când partea interesată ori instanţa din oficiu nu a invocat excepţia puterii lucrului judecat în cel de al doilea proces, pentru a evita pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti contradictorii.
Dacă însă în cadrul celui de al doilea proces a fost invocată excepţia lucrului judecat, iar instanţa s-a pronunţat asupra ei, nu mai există posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri.
În această situaţie, reiterarea excepţiei pe calea revizuirii nu este posibilă, pentru că în caz contrar ar însemna să se nesocotească puterea lucrului judecat rezultând din cea de a doua hotărâre.
Or, în prezenta cauză, în cel de al doilea proces excepţia a fost invocată de revizuenţi, fiind respinsă prin sentinţa primei instanţe, cu motivarea că nu există identitate de obiect, iar „identitatea de chestiuni" reţinută prin sentinţa păstrată în apel, este analizată de instanţa de recurs, care arată motivul pentru care nu se poate reţine că cele hotărâte prin Decizia Înaltei Curţi reprezintă chestiuni de fapt şi de drept dezlegate cu efecte de lucru judecat, care nu mai pot fi infirmate de o altă soluţie.
Deoarece prin hotărârea a cărei revizuire se cere a fost soluţionată excepţia, desfiinţarea acestei hotărâri nu mai este posibilă pe calea revizuirii, iar cererea de revizuire este inadmisibilă.
Cererea de suspendare a executării hotărârii atacate se impune a fi respinsă, deoarece nu a fost plătită cauţiunea stabilită în raport de prevederile art. 325 şi art. 403 alin. (3) şi (4) C. proc. civ.
De altfel, hotărârea a cărei revizuire se cere nu cuprinde dispoziţii care să fie aduse la îndeplinire pe cale de executare silită, iar suspendarea putea să opereze până la soluţionarea cererii de revizuire.
Pentru considerentele expuse, va fi respinsă cererea de revizuire, precum şi cererea de suspendare a executării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire, precum şi cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, formulate de revizuenţii B.S. şi B.A. împotriva deciziei civile nr. 11 din 9 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5309/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5246/2007. Civil → |
|---|
