ICCJ. Decizia nr. 5293/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5293
Dosar nr. 6449/108/200.
Şedinţa publică din 29 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 8031/2006 S.R. a acţionat în judecată Primăria Municipiului Arad, solicitând obligarea acesteia să soluţioneze printr-o dispoziţie motivată dosarele nr. 1577 şi 2073 prin care a revendicat în temeiul Legii nr. 11/2001, imobilul teren şi construcţii înscrise în C.F. 7983 şi 23281 Arad şi să fie obligată pârâta la plata daunelor cominatorii în sumă de 5 milioane lei pe zi de întârziere, din a 15-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la emiterea dispoziţiei privind soluţionarea dosarelor.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că este moştenitoarea legală a proprietarului G.I. şi că a solicitat pe cale de notificare restituirea imobilului preluat abuziv prin Decretele 381/1972 şi 410/1986 ale Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Că pe terenul de 663 mp au fost construite blocuri de locuinţe demolându-se vechile construcţii, situaţie în care este de acord să primească teren în cartierul Gai conform ofertei pârâtei, iar diferenţa de 416 mp teren, care este neocupat să-i fie restituit în natură.
Prin sentinţa nr. 1302 din 4 octombrie 2006 Tribunalul Arad a admis acţiunea formulată de S.R. prin mandatar S.M. şi a obligat Primăria Municipiului Arad să emită o dispoziţie motivată privind dosarele 1577 şi 2073, pentru imobilul situat în Arad, înscris în C.F. 7983 şi 2328 Arad.
Prin aceeaşi sentinţă instanţa a respins capătul de acţiune privind acordarea daunelor cominatorii.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că pârâta nu s-a conformat dispoziţiunilor art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată deoarece nu a soluţionat notificarea în termen de 60 de zile.
Prin încheierea din 6 decembrie 2006 Tribunalul Arad a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinţei civile nr. 1203 din 4 octombrie 2006 a Tribunalului Arad în sensul de a se trece „admiterea în parte a acţiunii" şi nu cum greşit s-a trecut „admite acţiunea".
Instanţa a respins cererea reclamantei S.R., prin mandatar privind lămurirea şi completarea dispozitivului aceleiaşi hotărâri.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa nr. 1302 din 4 octombrie 2006 s-a admis acţiunea completată a reclamantei şi s-a dispus ca pârâta să emită dispoziţia motivată, respingând cererea de acordare a daunelor cominatorii. Prin precizarea de acţiune s-a mai solicitat ca instanţa să dispună şi în privinţa conţinutului dispoziţiei, situaţie în care acţiunea trebuia să aibă un alt petit.
Faţă de această situaţie instanţa a considerat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 281 C. proc. civ. pentru îndreptarea dispozitivului hotărârii, în sensul de a se trece „admiterea în parte a acţiunii" în loc de „admiterea acţiunii", dar că cererea de lămurire/completare a dispozitivului hotărârii este nefondată.
Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 165 din 15 martie 2007 a respins ca nefondat apelul reclamantei S.R. (fostă G.) prin mandatar, împotriva încheierii din 6 decembrie 2006 a Tribunalului Arad.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a concluzionat că dispozitivul sentinţei nr. 1302/2006 este clar şi nu necesită lămuriri. În cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 2812 C. proc. civ., deoarece instanţa nu a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere, ci a obligat Primăria pârâtă în mod general la emiterea dispoziţiei, fără a indica modalitatea de soluţionare a notificării.
Câtă vreme reclamanta invocă faptul că obligaţia pârâtei nu a fost stabilită în limitele cerute prin precizarea la acţiune, această critică nu poate fi formulată pe calea lămuririi şi completării dispozitivului hotărârii ci pe calea apelului împotriva hotărârii, pe care însă nu l-a declarat.
Împotriva deciziei nr. 165 din 15 martie 2007 a Curţii de Apel Timişoara reclamanta a declarat recurs.
În motivarea recursului invocă încălcarea dreptului său la apărare, deoarece i s-a refuzat dreptul de a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării, pe care instanţa a asimilat-o cu concluziile scrise.
În subsidiar casării cu trimitere a deciziei, la Curtea de Apel Timişoara, recurenta a solicitat casarea deciziei, rejudecarea cauzei pe fond şi admiterea cererii de lămurire şi completare a dispozitivului sentinţei în sensul acordării unui teren de 663 mp în intravilanul Municipiului Arad, Cartierul Gai, în locul terenului preluat abuziv (ocupat în prezent), iar pentru suprafaţa de 416 mp teren din totalul de 1079 mp pârâta să fie obligată să emită o dispoziţie de restituire în natură a terenului.
Raportat la motivarea hotărârii, rezultă indubitabil că instanţa a înţeles să admită acţiunea aşa cum a fost precizată, în sensul de a se trece clar capetele de acţiune care au fost admise, pentru a fi clare obligaţiile pe care pârâta trebuie să le execute.
Întrucât instanţa a admis acţiunea aşa cum a fost precizată, era obligatoriu ca în dispozitiv să se arate conţinutul dispoziţiei pe care pârâta urma să o admită.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia civilă nr. 165 din 15 martie 2007 Curtea de Apel Timişoara a respins apelul declarat de reclamantă.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa nu a încălcat dreptul la apărare al recurentei refuzându-i dreptul de a lua cunoştinţă de întâmpinarea depusă tardiv de pârâtă, deoarece calificând-o concluzii scrise, din punct de vedere procesual, acordarea unui termen în acest scop nu se justifică. În plus, nu au fost formulate excepţii sau apărării cu incidenţa asupra soluţiei.
Prin cererea adresată Tribunalului Arad reclamanta a solicitat lămurirea şi completarea întinderii dispozitivului sentinţei. În cauză, corect tribunalul a concluzionat că dispozitivul este clar şi nu necesită lămuriri.
Pe de altă parte, cerinţele art. 2822 C. proc. civ. pentru completarea hotărârii nu erau îndeplinite, deoarece modalitatea de soluţionare a notificării prin emiterea dispoziţiei, nu reprezintă un nou capăt de cerere, ci o precizare, o circumstanţiere a capătului de cerere principal, acela al obligării primarului de a emite dispoziţia, în privinţa căreia instanţa s-a pronunţat generic prin dispozitivul sentinţei.
Câtă vreme reclamanta invocă faptul că obligaţia pârâtei nu a fost stabilită în limitele cerute prin precizarea la acţiune, această critică nu putea fi formulată pe calea lămuririi sau completării dispozitivului (deoarece nu era un capăt de cerere în privinţa căruia instanţa a omis să se pronunţe, ci pe calea apelului la sentinţa nr. 1302/2006 pe care însă reclamanta nu l-a formulat).
Deficienţele sentinţei, care nu a răspuns în totalitate pretenţiunilor reclamantei puteau motiva interesul acesteia de a ataca cu apel, fără însă a putea satisface acest interes pe alte căi în lipsa apelului. Din aceleaşi considerente şi aspectelor evidenţiate în motivarea recursului, nu li se poate da curs prin omisiunea apelului împotriva sentinţei nr. 1302/2006 a Tribunalului Arad.
Având în vedere faptul că notificarea nu a fost soluţionată, instanţa de fond în mod corect a admis în parte acţiunea reclamantei prin sentinţa civilă nr. 1302/2006, în sensul obligării pârâtului la emiterea în temeiul Legii nr. 10/2001 a unei dispoziţii motivate privind dosarele nr. 1577 şi 2073 pentru imobilul din Arad cu înscris în C.F. 7983 Arad, respingând capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii. Instanţa nu putea dispune restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului, substituindu-se entităţii sau unităţii deţinătoare, investită cu soluţionarea notificării; ignorând procedura administrativă prealabilă şi obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001, după cum nici pe calea procedurii prevăzută de art. 2802 C. proc. civ., nu putea dispune asupra modalităţii de acordare a măsurilor reparatorii, care constituie atributul exclusiv al entităţii deţinătoare iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 constituie atributul comisiei centrale.
Pentru toate aceste considerente criticile formulate de reclamanta S.R. în recursul de faţă sunt nefondate, motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.R., împotriva deciziei nr. 165 din 15 martie 2007 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5314/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 529/2007. Civil → |
|---|
