ICCJ. Decizia nr. 5296/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea introductivă reclamanta O.E. a solicitat obligarea pârâților Primăria municipiului Piatra-Neamț și Prefectura județului Neamț de a rezolva cererea adresată privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele expropriate de la autorii săi.
Reclamanta a arătat în motivarea cererii, că nu a formulat notificare în condițiile Legii nr. 10/2001 până la data de 14 februarie 2002, întrucât nu a putut obține actele de proprietate și datorită stării de boală.
Prin sentința civilă nr. 866/C din 23 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția civilă, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut că reclamanta s-a adresat la data de 26 mai 2006, cu o cerere la Prefectura județului Neamț, solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele situate în Piatra Neamț, precum și repunerea în termenul de formulare a notificării prevăzut de Legea nr. 10/2001, cu motivarea că starea de boală a împiedicat-o să respecte termenul legal.
Reclamanta nu a respectat procedura administrativă, respectiv nu a trimis o notificare prin executorul judecătoresc, numai în această situație pârâtele având obligația prevăzută de art. 23-24 din Legea nr. 10/2001.
Cât privește cererea de repunere în termen, instanța nu a primit-o, întrucât reclamanta nu a făcut dovada faptului că a fost împiedicată să formuleze notificarea dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
De asemenea s-a mai arătat că termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 este un termen de decădere și nu de prescripție cum susține reclamanta.
Apelul declarat de reclamanta O.E. împotriva sentinței instanței de fond a fost respins prin decizia nr. 22 din 12 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă.
Curtea a reținut că Legea nr. 247/2005 nu a prelungit termenul pentru depunerea notificărilor, acesta expirând la 14 februarie 2002.
De asemenea, s-a mai reținut că nu există temeiuri pentru repunerea în termen, reclamanta nefăcând dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 103 C. proc. civ.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta O.E.
Recurenta susține că cererea de repunere în termen este justificată, fiind vorba de un caz fortuit.
Astfel, recurenta arată că l-a îngrijit pe fratele său în perioada când s-a aplicat Legea nr. 10/2001, fiind în imposibilitate să formuleze notificare.
Tot din această cauză nu a putut procura actele necesare, găsindu-le întâmplător în primăvara anului 2006.
Deși recurenta nu a încadrat în drept motivele de recurs, criticile formulate permit încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în cauză, a formulat întâmpinare Primarul municipiului Piatra-Neamț, solicitând respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, recurenta reclamantă nu a urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Astfel, recurenta nu a formulat notificare, prin executorul judecătoresc, până la data de 14 februarie 2002, termenul limită până la care se puteau formula notificări.
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției aduce o serie de modificări și completări Legii nr. 10/2001. Aceste modificări nu se referă la art. 21 din Legea nr. 10/2001, care privește obligativitatea adresării notificării în termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la data de 14 februarie 2002.
Termenul de decădere instituit prin art. 21 alin. (1), actualmente art. 22 din Legea nr. 10/2001, modificată și completată nu a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.
împrejurările menționate de recurentă în justificarea cererii sale de repunere în termenul de depunere a notificării nu pot justifica o asemenea măsură, nefiind vorba e o împiedicare datorată unei împrejurări mai presus de voința părții, astfel cum prevăd dispozițiile art. 103 C. proc. civ.
Recurenta a adresat o cerere către prefectul județului Neamț la data de 26 mai 2006, solicitând măsuri reparatorii pentru imobilele situate în Piatra-Neamț.
Cererea de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 adresată direct unității deținătoare poate fi asimilată unei notificări cu condiția să fie însoțită de acte doveditoare și să fie formulată în termenul legal.
Așa cum a rezultat din considerentele expuse mai sus, cererea recurentei a fost formulată cu mult peste termenul limită prevăzut de Legea nr. 10/2001, respectiv 14 februarie 2002.
în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul este nefondat și a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5313/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5235/2007. Civil → |
|---|
