ICCJ. Decizia nr. 5314/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5314
Dosar nr. 91/59/2007
Şedinţa publică din 29 iunie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor de la dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2743 din 25 octombrie 2006 a Tribunalului Timiş, s-a admis acţiunea reclamantei F.A., prin mandatar L.E., în contradictoriu cu pârâtul primarul municipiului Timişoara; s-a anulat dispoziţia 416/2006 emisă de către pârât şi a fost obligat să statueze asupra notificării înaintată unităţii deţinătoare în termenul şi condiţiile de exigenţă ale art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, în coroborare cu art. 20 şi prin corelaţie cu art. 26 din lege, respectiv să emită o dispoziţie prin care să se constate că reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001.
Pentru aceasta, instanţa de fond a reţinut că reclamanta F. (fostă L.)A. are calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea imobilului, înscris în C.F. nr. 42338 nr. top 26947/XII, situat în Timişoara, în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) Legea nr. 10/2001 republicată.
S-a avut în vedere că reclamanta a declanşat procedura administrativă cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, respectiv că a depus notificare, prin mandatara sa, în termenul legal prevăzut de art. 21 din lege.
Prin Decizia civilă nr. 59 din 8 februarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara s-a menţinut sentinţa mai susmenţionată, ca o consecinţă a respingerii apelului pârâtului, unde, pentru aceleaşi considerente, s-a apreciat că, în mod greşit, s-a reţinut că reclamanta n-a introdus notificarea în condiţiile legii, atâta timp cât reclamanta a acţionat, prin mandatara sa, potrivit procurii date, în demersurile sale legale întreprinse pentru a i se acorda măsuri reparatorii.
Împotriva deciziei mai sus enunţate a declarat recurs primarul municipiului Timişoara care, în expunerile situaţiei de fapt, susţine că intimata -reclamantă n-a formulat în termen util notificarea decât la o dată ulterioară, când aceasta a fost în măsură să prezinte o procură specială, autentificată sub nr. 3493 din 19 iunie 2002, la notarul public M.A.A.
În conjunctura prezentată, arată că reclamanta este proprietara tabulară, iar mama sa L.E., n-a fost în drept să notifice, aşa încât consideră că nu au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Deliberând, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Ca proprietar tabular căruia i s-a confiscat imobilul în baza Decretului 223/1974 reclamanta este persoană îndreptăţită în sensul art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, imobilul său fiind preluat în condiţia prevăzută de art. 2 lit. h) din aceeaşi lege.
În demersurile sale de a i se acorda măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, proprietarul tabular, respectiv intimata-reclamantă, a formulat în procedura administrativă, prevăzută de lege, notificarea, prin mama sa, L.E.
Relevant este că, în cadrul demersurilor de acordare a măsurilor reparatorii, s-a finalizat legalitatea reprezentării persoanei îndreptăţite, respectiv a intimatei-reclamante, de către mama sa, prin procura emisă de notarul public.
Dificultăţile concretizării acestui mandat de reprezentare au fost determinate şi de faptul că persoana îndreptăţită şi-a stabilit domiciliul în străinătate, astfel că mama acesteia, rămasă în ţară, şi care, anterior fiicei, intimata-reclamantă, a fost ea însăşi proprietară tabulară a aceluiaşi imobil, a uzat de drepturile conferite de lege ce trebuiau exercitate într-un timp restrictiv.
De altfel, înlăturarea viciului actului de reprezentare, concretizată în procura autentificată, eliberată pe parcursul desfăşurării cauzei în faza premergătoare administrativă, era şi posibilă, acceptând că nu se pot nesocoti relaţiile de rudenie fiică-mamă, cadru în care acestea se reprezintă când au interese comune, de reciprocitate.
De aceea, respectând pretenţiile pe cale legea le presupune, dar ţinând cont că s-a şi probat ca fiind respectate procedurile de reprezentare în demersurile de valorificare a drepturilor date prin Legea nr. 10/2001, s-a demonstrat că intimata-reclamantă, ca proprietar tabular, şi-a exprimat legal opţiunea ca pentru imobilul preluat abuziv să acceadă la măsurile reparatorii în calitate de persoană îndreptăţită în condiţiile art. 3 lit. a) din lege.
Aşadar, critica recurentului pârât nu întruneşte condiţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aşa încât aplicându-se corect legea atât sub aspect procedural dar şi din punct de vedere al fondului dreptului invocat, urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 59 din 8 februarie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 531/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5293/2007. Civil → |
|---|
