ICCJ. Decizia nr. 531/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 531.
Dosar nr. 15939/54/200.
Şedinţa publică din 29 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea adresată Primăriei Slatina, petenta M.N. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Slatina, judeţul Olt, alcătuit din 939 mp teren şi construcţii.
Prin dispoziţia nr. 4027 din 14 decembrie 2005, Primăria municipiului Slatina, a respins cererea de restituire în natură a imobilului motivat de faptul că pe acesta sunt în prezent edificate blocuri de locuinţe şi alte investiţii publice, iar construcţia a fost demolată.
Prin aceeaşi dispoziţie s-a propus acordarea de despăgubiri, în condiţiile Legii speciale nr. 10/2001, pentru imobilul compus din 939 mp teren, imposibil de restituit în natură.
La data de 19 ianuarie 2006, reclamanta M.N., în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Slatina, a solicitat anularea dispoziţiei nr. 4027 din 14 decembrie 2005 emisă de aceasta şi obligarea pârâtei la restituirea prin echivalent a contravalorii construcţiilor demolate şi a terenului aferent afectat de construcţii prin emiterea unei noi dispoziţii care să conţină valoarea exprimată în bani a despăgubirilor, conform Legii nr. 10/2001.
Fiind astfel investit, Tribunalul Olt, prin sentinţa civilă nr. 183 din 15 martie 2006, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a dispus, în baza art. 158 alin. (3) C. proc. civ. înaintarea dosarului către pârâtă pentru a proceda la predare–primire către Secretariatul Comisiei Centrale conform Titlului VII, capitolul V din Legea nr. 247/2005.
Prin Decizia civilă nr. 2053 din 7 iunie 2006, Curtea de apel Craiova, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentinţa nr. 183/2005 şi a trimis cauza spre competentă soluţionare aceluiaşi tribunal, respectiv Tribunalul Olt.
Prin sentinţa civilă nr. 894 din 26 septembrie 2006, Tribunalul Olt a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin Legea nr. 247/2005 de modificare a Legii nr. 10/2001 s-a introdus o procedură nouă de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar competenţa determinării cuantumului acestora nu mai revine instanţelor judecătoreşti.
Soluţia instanţei de fond a fost confirmată de Curtea de apel Craiova care, prin Decizia civilă nr. 60 din 1 februarie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, a declarat recurs reclamanta M.N. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţine, astfel, că hotărârea instanţei de apel este nelegală întrucât din prevederile legii speciale rezultă posibilitatea exprimării în bani a sumelor cuvenite pentru imobile imposibil de restituit în natură, cum este şi cazul în speţă. Susţine că în mod greşit în cuprinsul dispoziţiei contestate nu s-a precizat cuantumul despăgubirilor cuvenite.
Recursul este nefondat.
Prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, s-a instituit o procedură specială de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Legea specială determină imperativ regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, instituind noile proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor, competenţa de evaluare a cuantumului despăgubirilor revenind evaluatorului desemnat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, acesta din urmă procedând, în baza raportului de evaluare, la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În atare situaţie, menţionarea unui anumit cuantum al despăgubirilor cuvenite, fie prin dispoziţie a unităţii deţinătoare, fie prin hotărâre a instanţei, ar fi lipsită de eficienţă, în condiţiile existenţei regulilor procedurale speciale cuprinse în Legea nr. 10/2001 aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, care este de imediată aplicare.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse şi constatând legalitatea hotărârii atacate, recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins în consecinţă în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.N. împotriva deciziei nr. 60 din 1 februarie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1087/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5314/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
