ICCJ. Decizia nr. 529/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 529.
Dosar nr. 226/32/200.
Şedinţa publică din 29 iunie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea introductivă reclamanta O.E. a solicitat obligarea pârâţilor Primăria municipiului Piatra-Neamţ şi Prefectura judeţului Neamţ de a rezolva cererea adresată privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele expropriate de la autorii săi.
Reclamanta a arătat în motivarea cererii, că nu a formulat notificare în condiţiile Legii nr. 10/2001 până la data de 14 februarie 2002, întrucât nu a putut obţine actele de proprietate şi datorită stării de boală.
Prin sentinţa civilă nr. 866/C din 23 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia civilă, s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a adresat la data de 26 mai 2006, cu o cerere la Prefectura judeţului Neamţ, solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele situate în Piatra Neamţ, precum şi repunerea în termenul de formulare a notificării prevăzut de Legea nr. 10/2001, cu motivarea că starea de boală a împiedicat-o să respecte termenul legal.
Reclamanta nu a respectat procedura administrativă, respectiv nu a trimis o notificare prin executorul judecătoresc, numai în această situaţie pârâtele având obligaţia prevăzută de art. 23-24 din Legea nr. 10/2001.
Cât priveşte cererea de repunere în termen, instanţa nu a primit-o, întrucât reclamanta nu a făcut dovada faptului că a fost împiedicată să formuleze notificarea dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
De asemenea s-a mai arătat că termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 este un termen de decădere şi nu de prescripţie cum susţine reclamanta.
Apelul declarat de reclamanta O.E. împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins prin Decizia nr. 22 din 12 februarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă.
Curtea a reţinut că Legea nr. 247/2005 nu a prelungit termenul pentru depunerea notificărilor, acesta expirând la 14 februarie 2002.
De asemenea, s-a mai reţinut că nu există temeiuri pentru repunerea în termen, reclamanta nefăcând dovada îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 103 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta O.E.
Recurenta susţine că cererea de repunere în termen este justificată, fiind vorba de un caz fortuit.
Astfel, recurenta arată că l-a îngrijit pe fratele său în perioada când s-a aplicat Legea nr. 10/2001, fiind în imposibilitate să formuleze notificare.
Tot din această cauză nu a putut procura actele necesare, găsindu-le întâmplător în primăvara anului 2006.
Deşi recurenta nu a încadrat în drept motivele de recurs, criticile formulate permit încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În cauză, a formulat întâmpinare Primarul municipiului Piatra-Neamţ, solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate se constată că este nefondat.
Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, recurenta reclamantă nu a urmat procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Astfel, recurenta nu a formulat notificare, prin executorul judecătoresc, până la data de 14 februarie 2002, termenul limită până la care se puteau formula notificări.
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei aduce o serie de modificări şi completări Legii nr. 10/2001. Aceste modificări nu se referă la art. 21 din Legea nr. 10/2001, care priveşte obligativitatea adresării notificării în termenul prelungit până la 12 luni, respectiv până la data de 14 februarie 2002.
Termenul de decădere instituit prin art. 21 alin. (1), actualmente art. 22 din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată nu a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.
Împrejurările menţionate de recurentă în justificarea cererii sale de repunere în termenul de depunere a notificării nu pot justifica o asemenea măsură, nefiind vorba e o împiedicare datorată unei împrejurări mai presus de voinţa părţii, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 103 C. proc. civ.
Recurenta a adresat o cerere către prefectul judeţului Neamţ la data de 26 mai 2006, solicitând măsuri reparatorii pentru imobilele situate în Piatra-Neamţ.
Cererea de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 adresată direct unităţii deţinătoare poate fi asimilată unei notificări cu condiţia să fie însoţită de acte doveditoare şi să fie formulată în termenul legal.
Aşa cum a rezultat din considerentele expuse mai sus, cererea recurentei a fost formulată cu mult peste termenul limită prevăzut de Legea nr. 10/2001, respectiv 14 februarie 2002.
În temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul este nefondat şi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta O.E., împotriva deciziei nr. 22 din 12 februarie 2007 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5293/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5309/2007. Civil → |
|---|
