ICCJ. Decizia nr. 5666/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5666
Dosar nr. 1036/54/200.
Şedinţa publică din 13 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantele C.E. şi G.O. au chemat în judecată Prefectura judeţului Dolj, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei prin care să le acorde despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în judeţul Dolj, cu motivarea că au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 864 mp, expropriat prin Decretul nr. 1650/1945, însă pârâta a refuzat să soluţioneze cererea în termenul prevăzut de art. 23 din lege.
La data de 7 iulie 2005, s-a depus la dosar adresa nr. 1666 din 6 iulie 2005 a Prefecturii Dolj, din care rezultă că notificarea formulată de reclamante a fost înaintată Primăriei municipiului Craiova, urmând a fi soluţionată printr-o dispoziţie motivată a primarului.
La data de 14 octombrie 2005, reclamantele şi-au complinit cererea introductivă, chemând în judecată pe pârâţii primarul municipiului Craiova şi Primăria municipiului Craiova, solicitând obligarea acestora la emiterea unei dispoziţii motivate, prin care să li se acorde despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în str. B. nr. 14.
Prin sentinţa civilă nr. 1553 din 11 noiembrie 2005, Tribunalul Dolj a respins acţiunea formulată de reclamantele C.E. şi G.O., reţinându-se, în esenţă, că, în speţă, Prefectura Dolj nu are calitate procesuală pasivă în cauză, dat fiind faptul că nu mai deţine dosarul de notificare al reclamantelor, care a fost înaintat Primăriei, iar în prezent nu mai are nici atribuţii de acordare a măsurilor reparatorii, dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 10/2001 fiind abrogate prin Legea nr. 247/2005.
Cererea de acordare a măsurilor reparatorii a fost respinsă, ca prematură, faţă de dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, precum şi art. 16 alin. (7) şi art. 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirile aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prin Decizia civilă nr. 470 din 8 iunie 2006 pronunţată în dosarul nr. 1036/54/2006, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de apelantele-reclamante împotriva sentinţei civile nr. 1553 din 11 noiembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1666/Civ/2005, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut că prima instanţă a soluţionat greşit cauza pe cale de excepţie, fără a examina fondul, deoarece, în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligaţia de a face, sunt aplicabile dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, şi în condiţiile în care reclamantele au formulat notificare trebuia să se verifice dacă aceasta a fost soluţionată de către pârâte şi dacă a fost emisă o dispoziţie motivată.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 1281 din 13 octombrie 2006, a admis, în parte, acţiunea formulată şi precizată la data de 14 octombrie 2005 de reclamante; a obligat pârâţii primarul municipiului Craiova şi Primăria municipiului Craiova să emită dispoziţie motivată privind soluţionarea notificării nr. 1088/N/2001 şi comunicată la 16 august 2001 prin Biroul Executorului Judecătoresc B.T.; a respins acţiunea faţă de Prefectura Dolj, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a obligat pârâţii Primăria municipiului Craiova şi primarul municipiului Craiova la 1.500 RON cheltuieli de judecată către reclamante.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dolj a reţinut că prin notificarea adresată Prefecturii judeţului Dolj, reclamantele au solicitat despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul Craiova, imobil compus din casă de locuit şi teren intravilan în suprafaţa de 840 mp, care a fost proprietatea autorilor J.C. şi D., conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 361/1939, imobil ce a fost preluat de stat în timpul regimului comunist.
Notificarea a fost transmisă Primăriei municipiului Craiova spre a fi soluţionată de către Primarul municipiului Craiova, care însă a rămas nesoluţionată, nefiind emisă o dispoziţie motivată conform dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri s-a constatat că nu poate fi soluţionat, întrucât este strâns legat de modul de rezolvare al notificării, avându-se în vedere modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005.
Prin Decizia civilă nr. 201 din 8 martie 2007, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de pârâţii Primăria municipiului Craiova şi primarul municipiului Craiova împotriva sentinţei civile nr. 1281 din 13 octombrie 2006 pronunţată de Tribunalul Dolj, reţinând, în esenţă, următoarele:
Raportând dispoziţiile art. 23, art. 24, art. 25 alin. (1) şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la datele speţei se constată că în mod întemeiat Tribunalul Dolj a admis acţiunea formulată de reclamante, dispunând obligarea pârâţilor să emită dispoziţie motivată privind soluţionarea notificării înregistrată sub nr. 1088/N/2001.
Primăria municipiului Craiova, în mod nejustificat, a lăsat în nelucrare notificarea formulată de reclamante, refuzând să-şi îndeplinească obligaţia legală de a emite dispoziţie având drept obiect soluţionarea notificării cu care a fost investită, încălcând dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere tăcerea entităţii investite cu soluţionarea notificării, persoanei îndreptăţite nu-i mai rămân decât calea accesului la justiţie, respectiv aceea a formulării unei acţiuni prin care să solicite obligarea unităţii deţinătoare a imobilului să soluţioneze notificarea, prin emiterea unei dispoziţii sau decizii motivate.
S-a constatat că actele doveditoare care să ateste calitatea de persoane îndreptăţite şi a dreptului de proprietate, precum şi dovada preluării imobilului de către stat au fost depuse odată cu notificarea.
Faţă de faptul că pârâţilor primarul municipiului Craiova şi Primăria Craiova, cărora notificarea formulată de reclamant şi înregistrată sub nr. 1088/N/2001, le-a fost comunicată de către Prefectura Dolj la 6 iulie 2005, cu adresa nr. 1666/2005, nu au soluţionat-o în termenul legal, s-a constatat că în mod corect s-a reţinut culpa procesuală a acestora şi au fost obligaţi în temeiul art. 274 C. proc. civ., la cheltuieli de judecată către reclamante, de către prima instanţă.
Şi critica potrivit căreia prima instanţă, soluţionând cauza, a încălcat principiul disponibilităţii, nepronunţându-se asupra obiectului pricinii cu care a fost investită, încălcând astfel dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., a fost constatată nefondată, deoarece prima instanţă s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a solicitat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primăria şi primarul municipiului Craiova criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au arătat că Primăria municipiului Craiova nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Potrivit art. 621 din Legea nr. 215/2001 republicată, calitate procesuală pasivă în cauză are primarul municipiului, care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în justiţie.
S-a reţinut că, soluţionând cauza, instanţele au încălcat principiul disponibilităţii recunoscut părţilor prin art. 129 C. proc. civ., obligaţia acestora fiind de a se pronunţa numai cu privire la obiectul acţiunii, care este stabilit prin cererea de chemare în judecată.
Prin precizarea de acţiune, din data de 14 octombrie 2005, cererea cu care a fost investită instanţa are ca obiect obligarea autorităţii locale de a acorda despăgubiri, ori Titlul VII din Legea nr. 247/2005, stabileşte competenţa acordării măsurilor reparatorii în sarcina Comisiei Centrale din cadrul Autorităţii Naţionale pentru restituirea proprietăţilor, special constituită în acest sens, astfel că acţiunea este inadmisibilă.
Potrivit art. 25 alin. (1) coroborat cu art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe asupra notificării prin emiterea unei dispoziţii sau decizii motivate, iar în lipsa documentaţiei pe care se fundamentează emiterea deciziei de restituire, termenul respectiv a fost prorogat.
S-a arătat că, în speţă, termenul prevăzut de lege este de recomandare şi se calculează de la data când persoana îndreptăţită a depus toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi, totodată, a făcut precizarea că nu mai deţine alte acte.
Examinând Decizia în raport de criticile formulate, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de pârâţii Primăria municipiului Craiova şi primarul municipiului Craiova, instanţa constată următoarele:
Obiectul acţiunii formulată de reclamante, aşa cum a fost precizat prin cererea depusă la 14 octombrie 2005, l-a constituit obligarea pârâţilor Prefectura judeţului Dolj, Primăria municipiului Craiova şi primarul municipiului Craiova, la emiterea dispoziţiei motivate privind soluţionarea notificării nr. 1088/N/2001, comunicată la 16 august prin Biroul Executorului Judecătoresc B.T..
În ceea ce o priveşte pe pârâta Prefectura judeţului Dolj, prima instanţă a constatat că aceasta nu are calitate de unitate deţinătoare a imobilului în litigiu, şi deci nu mai are atribuţii în domeniul restituirii imobilelor preluate de stat, conform modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 şi deci, nu are calitate procesuală pasivă în cauză, respingând acţiunea reclamantelor faţă de aceasta, ca fiind îndreptată împotriva unei unităţi fără calitate procesuală pasivă.
Prefectura judeţului Dolj a comunicat către Primăria municipiului Craiova notificarea nr. 1088/N/2001 însoţită de actele necesare, care au fost depuse odată cu notificarea, iar această notificare nu a fost soluţionată până în prezent.
În prezenta cauză, Primăria municipiului Craiova a fost introdusă în proces la data de 14 octombrie 2005 după data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, prin care a fost modificată şi completată Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, „în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţie motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti".
Este, de principiu, că legea nouă nu poate afecta fapte şi efecte consumate în întregime până la data intrării ei în vigoare, însă aplicarea imediată priveşte faptele şi efectele în curs de producere, deoarece constituirea, modificarea sau stingerea lor se desăvârşeşte şi efectele se produc după intrarea în vigoare a legii noi, în speţă Legea nr. 247/2005.
Prin urmare, la data introducerii în proces a primăriei, precum şi la data pronunţării hotărârii instanţei de fond, aceasta nu avea calitate de unitate deţinătoare, în sensul art. 21 alin. (4) din lege. şi nu mai putea fi obligată la executarea vreunei prestaţii.
Chiar dacă notificarea a fost înregistrată la primărie, anterior modificării legii, actul prin care se realizează desăvârşirea efectelor raportului juridic este dispoziţia prin care se soluţionează notificarea sau hotărârea judecătorească în cazul în care Decizia a fost contestată în justiţie potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Or, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, în raportul juridic dedus judecăţii Primăria municipiului Craiova nu are calitate procesuală pasivă.
Critica potrivit căreia Decizia recurată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) coroborat cu art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, este nefondată, deoarece notificarea reclamantelor a fost însoţită de actele doveditoare, iar primarul municipiului Craiova trebuia să o soluţioneze în termen de 60 de zile de la data înregistrării acesteia la Primăria municipiului Craiova, urmare a înaintării sale prin adresa nr. 1666 din 6 iulie 2005 de către Prefectura Dolj, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Este adevărat că termenul pentru soluţionarea notificărilor este de recomandare, dar aceasta nu înseamnă că soluţionarea notificărilor se poate proroga de către unitatea notificată.
Aceasta, deoarece prorogarea termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea notificării, în cazul în care persoanele îndreptăţite nu au anexat notificării actele necesare soluţionării acesteia, nu operează de drept în beneficiul unităţii notificate, potrivit dispoziţiilor art. 23.1. din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Prorogarea termenului de soluţionare a notificării este condiţionată de faptul analizării notificării de către unitatea deţinătoare şi comunicării, în intervalul de 60 de zile, a faptului că documentaţia este insuficientă. În prezenta cauză, corect prin sentinţa tribunalului, păstrată prin hotărârea atacată, primarul, care nu a făcut o asemenea comunicare către reclamante, a fost obligat să soluţioneze notificarea.
Şi critica potrivit căreia instanţele de fond şi apel au soluţionat cauza cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., respectiv cu încălcarea principiului disponibilităţii, este nefondată.
Astfel, prima instanţă s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv obligarea pârâţilor de a se pronunţa asupra notificării nr. 1088/N/2001, formulată de reclamanţi, în termenul de 60 de zile de la înregistrarea notificării, prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 (art. 25 din legea republicată), ce a constituit primul capăt de cerere şi a respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri băneşti prin dispoziţia ce se va pronunţa.
În ce priveşte susţinerea recurenţilor-pârâţi că reclamantele au solicitat acordarea de despăgubiri prin dispoziţia ce se va pronunţa, instanţele s-au pronunţat şi asupra acestui capăt de cerere, care a fost respins legal, cu motivarea că soluţionarea sa este strâns legată de modul de soluţionare a notificării, soluţie neatacată de părţile care ar fi avut interes, respectiv reclamantele.
În concluzie, se constată că instanţele de fond şi apel s-au pronunţat numai asupra a ceea ce s-a cerut, fără a încălca principiul disponibilităţii, cu respectarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, instanţa va admite recursul declarat de pârâţii Primăria municipiului Craiova şi primarul municipiului Craiova, va casa Decizia recurată; va admite apelul declarat de pârâţii Primăria municipiului Craiova şi primarul municipiului Craiova; va schimba, în parte, sentinţa civilă în sensul că va respinge acţiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Craiova şi va înlătura obligarea acestei pârâte la emiterea dispoziţiei şi la plata cheltuielilor de judecată.
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii Primăria municipiului Craiova şi primarul municipiului Craiova împotriva deciziei civile nr. 201 din 8 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, pe care o casează.
Admite apelul declarat de pârâţii Primăria municipiului Craiova şi primarul municipiului Craiova împotriva sentinţei civile nr. 1281 din 13 octombrie 2006 a Tribunalului Dolj, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Craiova şi înlătură obligarea acestei pârâte la emiterea dispoziţiei şi la plata cheltuielilor de judecată.
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5752/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 5603/2007. Civil → |
|---|
