ICCJ. Decizia nr. 573/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 573.
Dosar nr. 5674/121/200.
Şedinţa publică din 17 septembrie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 264 din 5 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte şi a fost dispusă înlocuirea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a paşaportului, cu măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie al pârâtei E.L., în Italia, până la data de 28 februarie 2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâta a fost returnată din Italia, la data de 26 octombrie 2006, în baza acordului de readmisie pe care România îl are încheiat cu această ţară.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 148/A din 24 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs reclamanta susţinând, în esenţă că, Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, conform cărora se impunea admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.
Rezultă, din dispoziţia legală enunţată, că instanţa poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie numai în condiţiile şi cu privire la persoanele amintite, în funcţie de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu cele din Directiva Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, iar condiţiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulaţie se referă la asigurarea securităţii naţionale, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea libertăţilor altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulaţie ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să respecte principiul proporţionalităţii întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
Din actele dosarului rezultă doar că pârâta a fost returnată, la data de 26 octombrie 2006, din Italia, pentru şedere ilegală.
Nu a fost depusă la dosar nici o dovadă că pârâta prin activitatea pe care a desfăşurat-o sau urma să o desfăşoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi statul din care a fost returnată.
Nu s-a dovedit nici că pârâta, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanţa de apel, a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005 atunci când a confirmat sentinţa primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 148 A din 24 aprilie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 677/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5748/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
