ICCJ. Decizia nr. 5748/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5748
Dosar nr. 303/109/2007
Şedinţa publică din 17 septembrie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Adresându-se Tribunalului Argeş, la 24 ianuarie 2007 reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor a cerut în temeiul Legii nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului pârâtei M.D.F. la libera circulaţie în Italia pentru o perioadă de cel mult trei ani.
În cuprinsul acţiunii s-a arătat că pârâta a fost returnată din Italia, la data de 22 noiembrie 2006, în baza acordului de readmisie încheiat de această ţară cu România.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 146/CA din 26 februarie 2007, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantă, cu motivarea că începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenilor români le este garantat dreptul la liberă circulaţie în toate statele membre ale uniunii.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 142/A din 11 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului Argeş.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte susţinând că în baza art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, se impunea restrângerea exercitării dreptului pârâtei la liberă circulaţie în Italia.
Recursul nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului cetăţenilor români la libera circulaţie în străinătate poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani, numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.
Rezultă, din dispoziţia legală enunţată, că instanţa poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie numai în condiţiile şi cu privire la persoanele amintite, în funcţie de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenţiei pentru aplicarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu cele din Directiva Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, iar condiţiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulaţie se referă la asigurarea securităţii naţionale, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea libertăţilor altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulaţie ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să respecte principiul proporţionalităţii întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
Din actele dosarului rezultă doar că pârâta a fost returnată, la data de 22 noiembrie 2006, din Italia. Nu a fost depusă la dosar nici o dovadă că pârâta, prin activitatea pe care a desfăşurat-o sau urma să o desfăşoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi statul din care a fost returnată.
Nu s-a dovedit nici că pârâta, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanţa de apel a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005 atunci când a confirmat sentinţa primei instanţe prin care a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 142/A din 11 aprilie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 573/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5752/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
