ICCJ. Decizia nr. 5680/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5680
Dosar nr. 148/32/2007
Şedinţa publică din 13 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 899 din 1 noiembrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 1686/2005, Tribunalul Neamţ a admis contestaţia formulată de B.G., reţinând, în esenţă, următoarele:
Prin notificarea nr. 111 din 12 februarie 2002, comunicată Prefectului judeţului Neamţ prin executorul judecătoresc, contestatorul a solicitat despăgubiri conform Legii nr. 10/2001, pentru imobilul expropriat abuziv, situat în Piatra Neamţ.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, modificată, sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar potrivit art. 4 alin. (2) din lege, beneficiază de aceste prevederi şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
Potrivit actelor administrate în cauză şi certificatului de moştenitor nr. 46/1969, de pe urma defunctului B.V., decedat la 3 august 1967, au rămas ca bunuri succesorale cota de ½ din suprafaţa de 412,50 mp teren, situat în str. M. nr. 39, suprafaţa de 412 mp teren, situat în str. M. nr. 41 şi suprafaţa de 404 mp teren, situat în str. O. nr. 12, precum şi cota de ½ din construcţiile amplasate pe aceste terenuri, iar moştenitori ai defunctului sunt B.C., în calitate de soţie supravieţuitoare şi cinci fii şi fiice, printre care şi contestatorul.
Terenul în suprafaţă de 404,15 mp, lot 178, situat în cartierul G., ca şi terenul în suprafaţă de 412,50 mp lot 177, au fost identificate de expertul desemnat în cauză, în schiţa anexă raportului de expertiză, fila 135, rezultând că terenurile sunt situate pe strada M., despărţite de str. O. şi poartă numărul 39 şi 41.
Asupra imobilului care a fost expropriat, despre care intimatul a susţinut că este cel de pe str. M. nr. 39 şi nu cel de la nr. 41 indicat de contestator, s-a constatat, potrivit expertizei şi completărilor ordonate în cauză, că imobilul 39 este ocupat de contestator şi nu a fost preluat de stat, iar în Decretul de expropriere nr. 242/1971 a fost indicat greşit ca fiind expropriat de la autoarea B.C. terenul în suprafaţă de 425 mp în str. M. nr. 39.
Intimatul s-a prevalat în susţinerile sale de faptul că în certificatul de moştenitor se menţionează că imobilul de la nr. 41 se află pe strada O. şi nu M., or, aşa cum s-a constatat prin raportul de expertiză, acest teren este învecinat pe două laturi cu aceste străzi, fiind cert faptul că B.C. a fost expropriată cu o suprafaţă de teren, care aşa cum s-a arătat este situată la nr. 39.
Prin urmare, s-a constatat că în cauză s-a făcut atât dovada dreptului de proprietate, cât şi dovada calităţii de moştenitor a contestatorului, astfel că acesta are calitate de persoană îndreptăţită conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 modificată, iar în ceea ce priveşte măsurile reparatorii la care este îndreptăţit contestatorul, s-a apreciat că se impune restituirea în natură a întregii suprafeţe expropriate, conform art. 9 din Legea nr. 10/2001, modificată, care este de 404,25 mp, aşa cum este înscrisă în actul de proprietate din anul 1941 şi nu de 425 mp, cum s-a menţionat în actul de expropriere.
Prin Decizia civilă nr. 46 din 7 martie 2007, Curtea de Apel Bacău a admis apelul promovat de pârâtul Primarul municipiului Piaţa-Neamţ, a schimbat în tot sentinţa civilă atacată şi a respins contestaţia, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a constatat că potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarului în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ teritoriale.
Prin urmare, numai în cazul imobilelor asupra cărora unităţile administrativ-teritoriale sunt proprietare, primarul ca reprezentant al persoanei juridice, are obligaţia ca prin dispoziţie motivată să decidă, după caz, modul de restituire.
În speţă, unitatea administrativ teritorială nu este deţinătoarea imobilului respectiv şi pe cale de consecinţă, nu poate fi obligată la restituirea imobilului, în raport de dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Unitatea deţinătoare a imobilului este SC U. SA care a obţinut, în baza HG nr. 834/1991, certificat de atestare a dreptului de proprietate, iar la dosar a fost depusă şi dispoziţia nr. 206 din 11 septembrie 2002 prin care SC U. SA soluţionează notificarea formulată de B.G., prin respingerea cererii de acordare a despăgubirilor pentru imobilul în litigiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B.G., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încadrarea în drept a criticilor formulate fiind făcută de către instanţă în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., arătând următoarele:
Nelegal s-a constatat că restituirea terenului în natură nu este posibilă, întrucât apelanta nu este deţinătoarea terenului, situaţie contrazisă de realitate, pentru că numai organele de stat au putut face exproprieri sau preluări de terenuri şi de aceea trebuie să participe la restituirea acestora.
Constatarea potrivit căreia construcţia nu este în administrarea directă a primăriei este irelevantă, întrucât s-a solicitat numai restituirea terenului pe care primăria l-a dat unei unităţi subordonate SC U. SA Piatra Neamţ.
Examinând Decizia în raport de criticile formulate, privind nelegalitatea acesteia potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente.
Imobilul în litigiu, teren în suprafaţă de 404,25 mp, este situat în municipiul Piatra-Neamţ, strada M. nr. 41, şi este deţinut de către SC U. SA care a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra acestuia în baza HG nr. 834/1991 seria NT, nr. 0004, emis în anul 1993.
Ambele instanţe au stabilit corect că reclamantul este moştenitorul fostului proprietar, deci are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în sensul art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că autorul B.V. a fost proprietarul imobilului în litigiu, preluat abuziv de stat şi că moştenitorii acestuia, în măsura în care înţeleg să beneficieze de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, sunt îndrituiţi la restituirea în natură a imobilului, dacă acesta este liber sau la acordarea măsurilor reparatorii, în temeiul aceluiaşi act normativ.
Deşi nu rezultă expres, prin criticile formulate, reclamantul critică greşita aplicare, în speţă, a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că intimatul-pârât primarul municipiului Piatra Neamţ este obligat la restituirea în natură a terenului şi nu SC U. SA, întrucât exproprierea a fost făcută de către organele statului.
Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură.
Prin unitate deţinătoare a imobilului se înţelege unitatea care deţinea imobilul la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, potrivit art. 21 alin. (1) din acest act normativ, care aşa cum s-a arătat mai sus era SC U. SA Piatra Neamţ, căreia încă din anul 1993 i s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
De altfel, reclamantul s-a adresat cu notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat despăgubiri pentru imobilul în litigiu, către SC U. SA, iar prin dispoziţia nr. 206 din 11 septembrie 2002, aceasta a respins cererea reclamantului de acordare a măsurilor reparatorii.
Pentru aceste considerente, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul B.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 46 din 7 martie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 574/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 566/2007. Civil → |
|---|
