ICCJ. Decizia nr. 570/2007. Civil
| Comentarii |
|
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2275/2004, reclamanții Z.A.B. și Z.D.E. au contestat dispoziția nr. 8732 din 7 aprilie 2004 emisă de Primarul Municipiului Brăila.
în motivarea cererii, aceștia au precizat că, prin notificarea nr. 944/2001 au solicitat restituirea în natură a terenului viran situat în Brăila, unde a funcționat farmacia Z.N., naționalizată în 1949 și despăgubiri bănești pentru construcție, care a fost demolată și inventarul farmaceutic.
Ei au arătat că sunt moștenitorii legali ai defunctului Z.N., în calitate de fii, iar susținerile pârâtei din decizia de respingere în sensul că nu ar fi făcut dovada calității de persoane îndreptățite, nici dovada proprietății și că despăgubirile pentru inventarul farmaceutic nu pot fi acordate conform Legii nr. 10/2001, sunt neîntemeiate.
Reclamanții au mai arătat că au făcut dovada calității de proprietar al autorului lor, defunctul Z.N., care este în mod cert una și aceeași persoană cu farmacistul Z.N., a cărui farmacie a fost naționalizată prin Decretul nr. 134/1949, precum și că cererea privind măsurile reparatorii pentru inventarul farmaceutic a fost făcută în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Judecătoria Brăila, prin sentința civilă nr. 330 din 10 iunie 2005, a respins contestația ca nefondată.
Pentru a da această soluție, instanța de fond a reținut că, deși au făcut dovada calității lor de descendenți ai farmacistului Z.N., nu au dovedit în schimb că autorul lor era proprietarul imobilului din B.
De asemenea, s-a reținut că în anul 1949 s-a procedat la predarea și preluarea fostei farmacii care, la acea dată, era ocupată de cooperativa "V.", precum și faptul că din expertiza cadastrală de identificare a imobilului rezultă că nu pot fi stabilite dimensiunile reale ale terenului și ale clădirii, deoarece imobilul a fost demolat.
Reclamanții au declarat apel împotriva acestei sentințe.
Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 16/A din 24 ianuarie 2006, a admis apelul, a schimbat în tot sentința, a anulat dispoziția nr. 8732/2004 emisă de Primarul Municipiului Brăila, a admis în parte contestația și a obligat pârâta să restituie reclamanților în natură suprafața de 390 mp teren. Totodată, a dispus emiterea unei dispoziții pentru măsuri reparatorii în echivalent privind imobilul-construcție.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, în esență, a reținut că petenții nu au făcut dovada exactă a întinderii suprafeței de teren aferentă construcțiilor, motiv pentru care a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren ce a fost identificată prin raportul de expertiză topometrică întocmit la instanța de fond, respectiv 390 mp, iar în privința construcțiilor demolate, a reținut că petenții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Referitor la inventarul farmaceutic, instanța a reținut că nu s-a făcut nici o dovadă a componenței acestui inventar și a existenței lui la data preluării imobilului de către stat.
împotriva acestei decizii, atât reclamanții, cât și pârâtul Primarul Municipiului Brăila au declarat recurs.
Reclamanții au criticat decizia curții de apel pentru că nu a fost total lămurită situația de fapt, în ceea ce privește întinderea terenului în litigiu, iar instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate în cauză și care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul declarat de Primarul Municipiului Brăila vizează, în esență, faptul că, deși nu s-a făcut dovada întinderii exacte a suprafeței de teren, instanța a dispus restituirea în natură a terenului de 390 mp, identificat prin raportul de expertiză, iar primăria a fost obligată să restituie un imobil proprietatea unei persoane fizice.
Ambele recursuri se vor admite pentru argumentele următoare.
Din analiza actelor dosarului rezultă că instanța de apel, fără a fi total lămurită asupra situației de fapt cu privire la întinderea exactă a terenului situat în B., nu a admis probele solicitate de reclamanți, respectiv expertiză tehnică de specialitate și examinarea înscrisurilor depuse la data judecării apelului.
în considerentele deciziei, însă, curtea de apel reține că petenții nu au făcut dovada întinderii suprafeței de teren aferentă construcțiilor, motiv pentru care s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren ce a fost identificată prin raportul de expertiză topometrică întocmit la instanța de fond, și anume 390 mp.
Dar, examinând chiar acest raport suplimentar de expertiză aflat la fila 186 din dosarul de fond, se constată că expertul a concluzionat că "dimensiunile reale ale terenului și clădirii nu pot fi determinate decât pe cale grafică, prin măsurători pe aerofotograma municipiului Brăila" și ajunge la o suprafață de 384,75 mp.
Or, este evident că imobilul nu a fost bine identificat și individualizat, iar efectuarea unei expertize de specialitate se impune cu necesitate, pentru ca, instanța să fie pe deplin lămurită asupra situației de fapt în ceea ce privește terenul.
Totodată, această nouă expertiză trebuie să aibă în vedere înscrisurile depuse de reclamanți, atât în dosarul de apel, cât și actele depuse în dosarul de recurs, respectiv documentație cadastrală, planuri de amplasament, certificate de urbanism, etc.
Ca urmare, s-a impus casarea deciziei pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 496/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 568/2007. Civil → |
|---|
