ICCJ. Decizia nr. 5867/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5867
Dosar nr. 3676/63/200.
Şedinţa publică din 20 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 20 februarie 2006 reclamanţii B.G. şi T.C. au chemat în judecată pârâţii primarul municipiului Craiova şi Primăria municipiului Craiova solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Craiova, compus din teren în suprafaţă de 630 mp.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că imobilul solicitat a aparţinut autorilor lor N.A. şi R.A., care au fost obligate să încheie un contract de donaţie în favoarea statului român; ulterior, prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută a acestui contract, stabilindu-se astfel caracterul abuziv al modalităţii de preluare a imobilului.
Reclamanţii au invocat şi faptul că pârâtele nu au răspuns în timp rezonabil notificării.
Prin sentinţa civilă nr. 1431 din 7 noiembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia civilă, s-a admis acţiunea reclamanţilor şi au fost obligaţi pârâţii să restituie acestora, în natură, imobilul-teren situat în Craiova, în suprafaţă de 634,95 mp.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (1) pct. c din Legea nr. 10/2001, imobilul în cauză fiind donat statului prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 42675/1969 de către numitele T.C. şi B.E. Prin sentinţa civilă nr. 5361/2003 a Judecătoriei Craiova, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1501/2004 a Curţii de Apel Craiova, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donaţie menţionat.
Împotriva sentinţei pronunţate în cauză a declarat apel Primăria municipiului Craiova, prin primar, care a susţinut că dosarul de notificare nu a fost soluţionat pe cale administrativă, iar potrivit art. 26 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 doar dispoziţia primarului putea fi atacată în instanţă.
Apelantul a mai susţinut că instanţa de fond şi-a depăşit competenţa prin soluţionarea litigiului pe fond şi că acţiunea a rămas fără obiect deoarece prin dispoziţia nr. 27715 din 23 noiembrie 2006 s-a aprobat restituirea în natură a terenului solicitat.
Prin Decizia civilă nr. 111 din 22 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că faţă de dispoziţiile art. 25 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, tribunalul, în mod corect s-a considerat investit cu soluţionarea litigiului, ceea ce nu a constituit o depăşire a competenţei sale. Faţă de împrejurarea că intimatul în cauză nu a răspuns notificării în termenul de 60 de zile prevăzut de lege, persoana îndreptăţită are posibilitatea de a se adresa direct instanţei.
S-a mai reţinut că unitatea deţinătoare a emis dispoziţia după pronunţarea sentinţei de fond, deşi cunoştea existenţa pe rol a procesului, iar pe de altă parte că această împrejurare nu împiedică executarea hotărârii judecătoreşti şi nu duce la nelegalitatea acesteia.
Intimatul a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, invocând drept temei legal prevederile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţin, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, întrucât potrivit cap. 1, art. 1 din HG nr. 498/2003 entităţile deţinătoare au plenitudine de competenţă în soluţionarea cererilor de notificare, iar conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, doar dispoziţia de respingere a notificării poate fi contestată de instanţă;
- soluţia în cauză a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât prin cerere de notificare reclamanţii au solicitat retrocedarea imobilului ca urmare a faptului că a fost anulat contractul de donaţie prin care imobilul fusese donat statului, iar prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat restituirea în natură a terenului preluat abuziv;
- prin dispoziţia nr. 27715 din 23 noiembrie 2006 s-a aprobat restituirea în natură a terenului solicitat, astfel că instanţa de apel trebuia să respingă acţiunea ca rămasă fără obiect şi lipsită de interes.
Verificând legalitatea deciziei recurate prin prisma criticilor invocate şi având în vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul considerentelor ce succed.
Contrar susţinerilor recurentului, competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze aparţine tribunalului în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001, modificată şi completată, Decizia sau dispoziţia emisă de unitatea deţinătoare poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii investite cu soluţionarea notificării.
Aşadar, pentru litigiile generate de aplicarea Legii nr. 10/2001 a fost stabilită o competenţă materială specială, derogatorie de la cea reglementată prin normele de drept comun.
Aceleaşi reguli privind această competenţă materială specială se aplică şi situaţiei în care persoana juridică deţinătoare a imobilului nu emite Decizia sau dispoziţia în termenul prevăzut de lege, chiar dacă pentru această ipoteză actul normativ nu face nici o precizare.
Lacuna legiuitorului care nu a reglementat expres o asemenea situaţie este acoperită de instanţă, inconsecvenţa legiuitorului şi necorelarea dispoziţiilor legale neputând constitui o piedică în calea persoanei îndreptăţite de a-şi valorifica drepturile recunoscute de lege, iar instanţa competentă este evident tot secţia civilă a tribunalului.
Contrar susţinerilor recurentului, instanţele care s-au pronunţat anterior în cauză au făcut o corectă aplicare a prevederilor legale în cauză.
Imobilul solicitat a trecut în proprietatea statului în temeiul contractului de donaţie autentificat sub nr. 42675/1969, contract care a fost constatat nul prin sentinţa civilă nr. 5361/2003 a Judecătoriei Craiova, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1501/2004 a Curţii de Apel Craiova.
Unui asemenea caz îi sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, cum au reţinut în mod corect instanţele în cauză.
Nu poate fi reţinut nici ultimul motiv al recursului declarat în cauză.
Dispoziţia nr. 27715/2006 a fost emisă abia la data de 23 noiembrie 2006, deci după pronunţarea sentinţei de către instanţa de fond, astfel că nu se poate reţine că acţiunea introdusă la data de 20 februarie 2006 era fără obiect sau lipsită de interes.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Primăria municipiului Craiova şi primarul municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 111 din 22 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5884/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 755/2007. Civil → |
|---|
