ICCJ. Decizia nr. 5877/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5877
Dosar nr. 12895/3/200.
Şedinţa publică din 20 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 3214 din 19 noiembrie 2001 la A.T.T.T.S. Prahova, C.N.V.A. Galaţi a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Cheia, comuna Măneciu, judeţul Prahova, compus din teren în suprafaţă de 3145 mp şi construcţia denumită „Vila Scărişoara".
Autoritatea Naţională pentru Tineret a emis ordinul nr. 676 din 29 noiembrie 2005 prin care a respins ca inadmisibilă cererea obiect al notificării.
La 30 ianuarie 2006 C.N.V.A. Galaţi şi F.C.V.A. Galaţi au contestat în justiţie ordinul de mai sus, susţinând că respingerea cererii de restituire în natură este consecinţa unei erori de fapt în care s-a aflat emitentul.
În motivarea contestaţiei s-a susţinut că imobilul în litigiu a fost proprietatea Comitetului Şcolar ce funcţiona fără personalitate juridică pe lângă colegiu, era administrat de conducerea liceului (actualul colegiu), a fost preluat de stat considerându-se că se preia de la L.V.A., iar notificarea s-a făcut de către C.N.V.A. în temeiul „împuternicirii verbale" dată de Comitetul şcolar de părinţi continuator al comitetului fost proprietar.
Ca urmare, se susţine că greşit s-a considerat prin ordinul contestat că notificarea ar fi fost făcută în nume propriu de către C.N.V.A.
Justificându-şi calitatea de contestatoare alături de C.N.V.A., F.C.V.A. a susţinut că, prin procesul verbal din 9 octombrie 2004, Comitetul reprezentativ al părinţilor din cadrul C.N.V.A. Galaţi i-a transmis „proprietatea şi administrarea terenului şi clădirii".
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 781 din 15 iunie 2006, prin care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a F.C.V.A., a respins contestaţia acestei fundaţii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă şi a respins ca neîntemeiată contestaţia introdusă de C.N.V.A. din Galaţi.
Apelul declarat de contestatorii de mai sus a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 150 din 8 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Curtea de apel, asemenea primei instanţe, a hotărât că, atât timp cât nu a făcut dovada existenţei unui mandat special pe care să-l fi făcut cunoscut unităţii deţinătoare, C.N.V.A. a formulat notificare în nume propriu fără a avea calitate de persoană îndreptăţită în raport cu prevederile art. 3 pct. 2 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la F.C.V.A. aceeaşi instanţă a constatat că nu are îndreptăţire la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, deoarece nu a făcut dovada continuităţii fostului comitet de părinţi proprietar al imobilului cerut a fi restituit în natură.
Contestatorii au declarat recurs prin care, invocând cazurile reglementate de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., au cerut casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.
Dezvoltând în fapt recursul, contestatorii au susţinut că s-a greşit cu privire la necesitatea existenţei mandatului special faţă de prevederile art. 1533 C. civ., că nu s-a dat eficienţa corectă faptului că statul a preluat imobilul de la administratorul L.V.A. iar nu de proprietarul Comitetul Şcolar de Părinţi, că nu s-a avut în vedere statutul legal al acelui comitet şcolar, care constituia un grup de persoane fizice reglementat de art. 1491 şi urm. C. civ., că nu sunt incidente dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 cum greşit a considerat instanţa de apel.
Examinând recursul, instanţa supremă constată cele ce succed.
Este în afara oricărei discuţii că, anterior preluării de către stat, imobilul în litigiu a constituit proprietatea Comitetului Şcolar L.V.A. din Galaţi, care a avut statutul de societate particulară fără personalitate juridică, având ca temei de funcţionare prevederile art. 1491 şi urm. C. civ.
În faţa unei asemenea incontestabile dovezi nu are nici o relevanţă că statul a preluat efectiv imobilul de la L.V.A. Galaţi, care era numai administratorul imobilului.
În consecinţă, calitate de persoane îndreptăţite în înţelesul art. 3 lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 puteau avea numai persoanele fizice membre ale societăţii civile proprietară a imobilului la data preluării abuzive ori moştenitorii acestora, fie în calitate de coindivizari, fie constituite în aceeaşi sau o altă societate civilă.
Aceste persoane îndreptăţite aveau posibilitatea şi obligaţia de a notifica, fie nemijlocit, fie prin mandatari, dat fiind că în materia societăţilor civile sunt aplicabile regulile relative la moştenitori (art. 1530 C. civ.).
În cazul concret însă, asemenea notificare nu a fost făcută nici de societatea civilă proprietară a imobilului la data preluării de către stat şi nici de membrii acesteia ori moştenitorii lor, individual sau constituiţi într-o altă societate civilă.
Aşadar, C.N.V.A. din Galaţi şi F.C.V.A. din Galaţi nu au calitatea pretinsă, aceea de mandatari ai persoanelor îndreptăţite mai sus arătate, fiind mandatate succesiv, verbal sau special, de o societate civilă cu acelaşi nume cu cel al societăţii proprietare a imobilului, dar care este formată din alţi membri decât cei iniţiali ori moştenitorii lor.
În concluzie, corect s-a hotărât de emitentul ordinului contestat şi, respectiv, de instanţele de judecată că mandantul nu are calitate de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru imobilul obiect al notificării, iar actualii recurenţi nu au fost mandataţi de persoana îndreptăţită, ci de o societate civilă fără vocaţie.
Răspunzând astfel global motivelor de recurs, Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o sentinţă legală şi, corectând considerentele acesteia în sensul mai sus descris, va respinge recursul în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de F.C.V.A. şi C.N.V.A. împotriva deciziei nr. 150 din 8 martie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 755/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5864/2007. Civil → |
|---|
