ICCJ. Decizia nr. 5932/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5932
Dosar nr. 118/115/2007
Şedinţa publică din 20 septembrie 2007
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat la 22 ianuarie 2007 restrângerea exercitării pe timp de până la 3 ani de către R.A. a dreptului său la liberă circulaţie în Italia, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 4 decembrie 2006 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară.
Instanţa sesizată, Tribunalul Caraş-Severin, prin sentinţa civilă nr. 477 din 12 martie 2007 a respins cererea reclamantei.
Apelul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte a fost respins prin Decizia nr. 225 din 18 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
În esenţă, instanţele au reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul a săvârşit una din faptele care justifică limitarea dreptului, anume încălcarea ordinii publice, securităţii publice sau sănătăţii publice ale statului din care a fost returnat.
Mai mult, prin hotărârea din 24 ianuarie 2007 pronunţată de instanţa din Milano, Italia, Secţia Afaceri Emigrare s-a stabilit că nu este cazul să se procedeze la ordonarea decretului de expulzare cu însoţire la frontieră nr. 1082/id/2006 emis şi notificat de Prefectul de Milano, faţă de R.A., dovedindu-se întrerupte toate efectele începând din data de 1 ianuarie 2007.
Direcţia Generală de Paşapoarte a declarat recurs şi a solicitat casarea hotărârilor şi pe fond admiterea cererii sale, fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Se referă, în esenţă, la drepturile recunoscute cetăţenilor care călătoresc în străinătate dar şi la obligaţiile acestora de a respecta legislaţia română de a nu desfăşura activităţi de natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligaţiilor asumate de aceasta prin documente internaţionale. Se conchide că dreptul la liberă circulaţie nu este absolut ci este supus unor limitări legale.
Recursul se priveşte ca nefondat.
Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului la libera circulaţie în statele membre poate fi dispusă în baza legislaţiei naţionale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanţă deplină cu legislaţia comunitară.
Or, potrivit art. 27 alin. (1) şi (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie, indiferent de cetăţenie, pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să constituie o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii.
Aşadar, simpla returnare a cetăţeanului român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, nu constituie temei suficient pentru luarea măsurii prevăzute de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005. Cu atât mai mult cu cât instanţa italiană din Milano a refuzat să procedeze la expulzarea pârâtului, după cum corect au reţinut instanţa de fond şi cea de apel. În plus, în faţa acestei instanţe a fost prezentată copia „Cărţii de Identitate" emisă de autorităţile italiene pentru pârâtul R.A.
Drept urmare, recursul va fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 225 A din 18 aprilie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5976/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5972/2007. Civil → |
|---|
