ICCJ. Decizia nr. 6008/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6008
Dosar nr. 4520/95/2007
Şedinţa publică din 21 septembrie 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 603 din 1 noiembrie 2006, Tribunalul Gorj, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta F.M. împotriva pârâţilor Consiliul Local Târgu-Jiu, primarul municipiului Târgu-Jiu, Ministerul Finanţelor Publice, Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj, C.I. şi C.G., iar în consecinţă:
A anulat art. l din dispoziţia nr. 124 din 16 ianuarie 2006, emisă de primarul municipiului Târgu-Jiu, privind soluţionarea notificării nr. 4740 din 1 august 2001 şi a modificat art. 2 din aceiaşi dispoziţie în sensul că despăgubirile acordate privesc o suprafaţă de teren de 99 mp, iar nu de 1049 mp.
A menţinut restul dispoziţiei nr. 124 din 16 ianuarie 2006.
A restituit în proprietate reclamantei terenul în suprafaţă de 950 mp, identificat conform raportului de expertiză întocmit de expertul T.I., în conturul a-b-c-d-e-f-a (anexa 3).
A respins capătul de cerere privind restituirea suprafeţei construite şi desfăşurate de 64,93 mp.
A respins capătul de cerere privind despăgubirile pentru casa demolată.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta a solicitat în procedura Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1049 mp, situat în Târgu-Jiu, preluat de la autoarea sa M.A. prin expropriere, precum şi acordarea de despăgubiri pentru casa demolată, ce a existat pe acest teren, iar prin dispoziţia administrativă contestată s-a respins cererea de restituire în natură şi s-a propus acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată în suprafaţă de 64,93 mp şi pentru terenul în suprafaţă de 1049 mp, motivat de faptul că acesta este ocupat de construcţia Şcolii Generale nr. 6 Târgu-Jiu şi de baza sportivă a şcolii.
Prin expertiza administrată în cauză s-a stabilit că terenul solicitat, de 1049 mp, include şi suprafaţa construită de 64,93 mp, ce a reprezentat casa de locuit demolată în urma exproprierii; de asemenea, prin expertiză s-a stabilit că, în prezent, din terenul de 1049 mp o suprafaţă de 845 mp este ocupată de terenul de sport al Şcolii Generale nr. 6 Târgu-Jiu, o suprafaţă de 105 mp este deţinută de pârâţii C., iar o suprafaţă de 17,6 mp reprezintă o parte din trotuarul aferent străzii V.A.
În raport de această situaţie şi de prevederile art. 16 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, reclamanta este îndreptăţită la restituirea în natură a terenului de 950 mp, cu obligaţia ca pentru terenul ce constituie baza sportivă a Şcolii Generale nr. 6 Târgu-Jiu să păstreze această afectaţiune pe o perioadă de până la 5 ani, iar pentru diferenţa de teren de 99 mp, reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ceea ce impune modificarea în mod corespunzător a dispoziţiei administrative atacate.
În ceea ce-l priveşte pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, unde nu sunt incidente dispoziţiile art. 28 alin. (3) şi art. 30 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Soluţia primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, care prin Decizia nr. 321 din 21 martie 2007 a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâţii Consiliul Local al municipiului Târgu-Jiu şi Primarul municipiului Târgu-Jiu.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a contestat legalitatea dispoziţiei nr. 124 din 16 ianuarie 2006, emise în aplicarea Legii nr. 10/2001 de primarul municipiului Târgu-Jiu, solicitând ca judecata să se facă în contradictoriu cu Municipiul Târgu-Jiu, Consiliul Local Târgu-Jiu şi alţii, fără a indica expres ca pârât şi pe Primarul municipiului Târgu-Jiu.
Chiar dacă reclamanta a omis să includă în acţiune, printre pârâţi, şi pe primarul municipiului Târgu-Jiu, câtă vreme dispoziţia nr. 124 din 16 ianuarie 2006 a fost emisă de primar în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001, primarul are calitate procesuală pasivă şi trebuia introdus în cauză.
Introducerea în cauză a primarului municipiului Târgu-Jiu s-a dispus cu consimţământul tacit al tuturor părţilor implicate în proces, inclusiv al reclamantei, instanţa de fond apreciind corect că numai în acest mod se asigură cadrul procesual legal impus de prevederile Legii nr. 10/2001, invocate ca temei al acţiunii.
Prin urmare, critica apelanţilor privind extinderea nelegală a cadrului procesual nu este fondată.
În cauză, alături de primarul municipiului Târgu-Jiu a fost citat şi Consiliul Local al municipiului Târgu-Jiu, în dispozitivul sentinţei fiind menţionat în mod distinct fiecare dintre cei doi pârâţi.
Faptul că pe parcursul procesului a fost citat Consiliul Local al municipiului Târgu-Jiu şi nu Municipiul Târgu-Jiu, nu constituie cauză de nulitate a hotărârii, cum greşit au susţinut apelanţii, câtă vreme unitatea administrativ-teritorială a fost citată prin reprezentantul său, având cunoştinţă de proces.
Pe fond, soluţia primei instanţe este corectă în ce priveşte restituirea în natură a suprafeţei de 845 mp, reprezentând o parte din terenul de sport al Şcolii Generale nr. 6 Târgu-Jiu, deoarece potrivit dispoziţiilor modificate ale art. 16 din Legea nr. 10/2001, în situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. a), necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ etc, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate, cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau dispoziţiei.
Faptul că terenul menţionat este cuprins în baza sportivă a unei şcoli nu constituie un impediment la restituire, din moment ce art. 16 din lege permite acest lucru, singura condiţie fiind aceea a menţinerii afectaţiunii pe o perioadă de până la 5 ani.
Apărarea apelanţilor în sensul că prevederile art. 16 şi ale anexei nr. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001 nu ar fi aplicabile în speţă, deoarece acestea s-ar referi doar la imobilele construcţii, nu este fondată.
Legiuitorul foloseşte în cuprinsul prevederilor enunţate sintagma de „imobile", fără a face vreo menţiune care să conducă la concluzia că a avut în vedere numai imobilele construcţii, situaţie în care prin imobile trebuie să se înţeleagă cele astfel definite prin art. 2 din lege, respectiv terenuri şi construcţii.
Trimiterile apelanţilor la dispoziţiile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001 sunt fără relevanţă juridică în speţă, câtă vreme imobilul litigios face parte din categoria celor strict menţionate în art. 16 şi în anexa nr. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de pârâţii Consiliul Local al municipiului Târgu-Jiu şi primarul municipiului Târgu-Jiu, care au criticat-o în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru următoarele motive:
1. În mod greşit instanţa de apel nu a primit critica formulată pe aspectul cadrului procesual în care s-a săvârşit judecata în primă instanţă.
Astfel, instanţa de fond a lărgit în mod nepermis cadrul procesual prin introducerea în proces a unei părţi ce nu fusese chemată în judecată, respectiv primarul municipiului Târgu-Jiu şi, în acelaşi timp, a omis să judece cauza în contradictoriu cu o parte chemată în judecată de reclamantă, respectiv municipiul Târgu-Jiu.
2. Instanţa de apel a validat greşit soluţia pronunţată în primă instanţă pe fondul pricinii, aceea de restituire în natură a suprafeţei de teren de 845 mp.
Temeiul de drept pe care a fost motivată această soluţie, art. 16 şi Anexa nr. 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, este inaplicabil în speţă, deoarece el se referă strict la restituirea imobilelor construcţii, pe când imobilul litigios este un teren.
Dispoziţiile legale incidente la restituirea terenului de 845 mp erau cele ale art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001, care nu permiteau restituirea în natură, ci numai în echivalent, având în vedere faptul că terenul în discuţie nu este liber de construcţii, ci acoperit cu platforme betonate şi amenajat ca teren de sport al unei şcoli.
Apartenenţa acestui teren la domeniul public în sensul dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 este neîndoielnică, situaţie pe care Legea nr. 10/2001 o are în vedere atunci când, prin dispoziţiile art. 11 alin. (3) şi (4), stabileşte ca restituirea să se facă numai prin echivalent pentru "suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică", ca şi în cazul în care " lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat".
Intimata-reclamantă F.M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că judecata s-a făcut în contradictoriu cu pârâţii pe care ea i-a chemat în judecată, iar soluţia de fond privind restituirea terenului de 845 mp, ce reprezintă bază sportivă a unei şcoli generale, este în concordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
De asemenea, şi intimaţii-pârâţi C.I. şi C.G. au formulat întâmpinare, prin care au arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa în cauză.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
1. Reclamanta a învestit instanţa cu o contestaţie formulată în baza Legii nr. 10/2001 împotriva dispoziţiei prin care primarul municipiului Târgu-Jiu i-a soluţionat notificarea de restituire a imobilului, teren şi construcţie, preluat prin expropriere de la autoarea sa M.A.
Acest cadru procesual se circumscrie prevederilor art. 26 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, potrivit cărora "în cazul în care dispoziţia motivată de soluţionare a cererii de restituire în natură este atacată în justiţie de persoana îndreptăţită, în funcţie de probele de la dosar, entitatea care a emis dispoziţia va adopta o poziţie procesuală raportată la acestea (...)".
Rezultă din prevederile legale enunţate că entitatea care a emis dispoziţia contestată trebuie să participe la judecata contestaţiei, având calitate procesuală pasivă.
Cum, în speţă, primarul municipiului Târgu-Jiu este emitentul dispoziţiei contestate de reclamantă, el trebuia să figureze în proces ca pârât, fiind corect citat în această calitate de prima instanţă, în condiţiile în care reclamanta, deşi prin cererea de chemare în judecată nu a indicat expres ca pârât pe primarul municipiului Târgu-Jiu, ci pe "municipiul Târgu-Jiu, Consiliul Local Municipal Gorj", a consimţit tacit la această măsură.
Cât priveşte participarea în proces a municipiului Târgu-Jiu, chemat în judecată de reclamantă ca pârât, aceasta s-a realizat prin reprezentanţii săi legali, primarul municipiului Târgu-Jiu şi Consiliul Local al municipiului Târgu-Jiu.
În consecinţă, în mod corect instanţa de apel nu a constatat nulitatea hotărârii de fond în raport de cadrul procesual subiectiv în care s-a desfăşurat judecata, astfel că prima critică din recurs, relativă la acest aspect, apare ca nefondată, ceea ce face inoperant cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
2. Pe fondul pricinii, recurenţii au contestat legalitatea soluţiei de restituire în natură a suprafeţei de teren de 845 mp.
Nici această critică nu este fondată.
Aşa cum susţin şi recurenţii şi cum au reţinut şi instanţele anterioare, suprafaţa de teren de 845 mp are destinaţia de bază sportivă a unei şcoli generale.
În raport de această destinaţie, în mod corect instanţa de apel a reţinut că terenul în discuţie intră sub incidenţa dispoziţiilor speciale ale art. 16 din Legea nr. 10/2001; în acest sens sunt prevederile din Anexa 2 lit. a) pct. 1 la Legea nr. 10/2001, potrivit cu care "intră sub incidenţa art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată: imobilele ocupate de unităţi şi instituţii de învăţământ din sistemul de stat (grădiniţe, şcoli, licee, colegii, şcoli profesionale, şcoli postliceale, instituţii de învăţământ superior)".
Potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001, cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005: "în situaţia imobilelor având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. a), care face parte integrantă din prezenta lege, necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate ori social-culturale, foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea pe o perioadă (...) de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziţiei, pentru cele arătate la pct. 1, 2 şi 4 din anexa nr. 2 lit. a).".
Prin urmare, acest text reprezintă norma specială de reglementare a măsurilor reparatorii pentru categoria imobilelor având destinaţiile arătate în anexa nr. 2 lit. a), categorie de imobile care este astfel exclusă din sfera de aplicare a art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001, la care greşit au făcut trimitere recurenţii pentru a justifica imposibilitatea de restituire în natură a suprafeţei litigioase de teren de 845 mp.
Suprafaţa menţionată, având destinaţia de bază sportivă a unei unităţi de învăţământ din sistemul de stat, care o foloseşte ca atare, se încadrează în prescripţiile speciale ale art. 16 din Legea nr. 10/2001, care dau dreptul foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora la restituirea în natură a imobilelor cu o asemenea destinaţie, cu obligaţia de a le menţine afectaţiunea pe o perioadă de până la 5 ani.
Afectaţiunea de interes public a terenului, pe care o invocă recurenţii drept contraargument la restituirea în natură, este ineficientă pe acest aspect, întrucât restituirea în natură pe care o prevede art. 16 din Legea nr. 10/2001 are în vedere tocmai o asemenea afectatiune a bunului.
Cât priveşte aserţiunea recurenţilor în sensul că dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 s-ar referi numai la imobilele-construcţii, nu şi la imobilele-terenuri, aceasta nu îşi găseşte suport în textul legii.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, art. 16 din Legea nr. 10/2001 foloseşte sintagma "imobile", fără a face nicio altă menţiune, astfel că sensul acestei sintagme nu poate fi altul decât cel definit expres în art. 6 din aceiaşi lege, respectiv terenuri şi construcţii.
Fiind deopotrivă aplicabil terenurilor şi construcţiilor, art. 16 din Legea nr. 10/2001 este incident în speţă, contrar celor susţinute în recurs.
Rezultă că, reţinând aplicabilitatea la speţă a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 şi confirmând pe acest temei soluţia fondului de restituire în natură a suprafeţei litigioase, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, art. 16 din Legea nr. 10/2001, modificat prin Legea nr. 247/2005, ceea ce face inoperant cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte apreciază că recursul cu care a fost învestită nu este fondat, urmând a-l respinge în consecinţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TÂRGU-JIU şi PRIMARUL MUNICIPIULUI TÂRGU-JIU împotriva deciziei civile nr. 321 din 21 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 612/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6118/2007. Civil → |
|---|
