ICCJ. Decizia nr. 6030/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6030
Dosar nr. 4130/1/2007
Şedinţa publică din 21 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 192 din 18 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Argeş s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii Ş.A., Ş.D., Ş.I., Ş.G., Ş.M., B.Ş.I.L., P.M. şi B.E., în contradictoriu cu pârâţii municipiul Piteşti şi primarul municipiului Piteşti.
Astfel, s-a anulat dispoziţia nr. 1030 din 7 noiembrie 2002 emisă de primarul municipiului Piteşti, pârâţii au fost obligaţi să emită o dispoziţie prin care să facă o ofertă de restituire prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 16.516 mp pe care să o înainteze prefectului judeţului Argeş.
Prin aceeaşi sentinţă, pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamanţilor suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea introductivă, reclamanţii au solicitat anularea dispoziţiei nr. 1030 din 7 noiembrie 2002 emisă de primar prin care le-a fost respinsă notificarea prin care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 16.516 mp, teren situat în Piteşti.
Dispoziţia de respingere a notificării reclamanţilor a fost motivată în sensul că acestora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra a 10.122 mp în baza Legii nr. 18/1991 astfel, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, că nu s-au făcut dovezi privind dreptul de proprietate şi amplasamentul terenului solicitat.
S-a mai reţinut că potrivit concluziilor expertizei tehnice efectuată în cauză, s-a putut identifica ca amplasament, acest teren, care, este ocupat în totalitate de blocuri de locuinţe, reţele electrice, de gaze, de apă, de canalizare, de telefonie, de străzi şi zone de protecţie.
În raport de dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, s-a respins solicitarea de restituire în natură şi, în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pârâţii au fost obligaţi la emiterea unei dispoziţii prin care să se facă o ofertă de restituire prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 16.516 mp, pe care să o trimită Prefecturii judeţului Argeş.
Prin Decizia civilă nr. 155/A din 16 octombrie 2003, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârâţii primarul municipiului Piteşti şi municipiul Piteşti împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
Astfel, s-a schimbat în tot sentinţa, în sensul că s-a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamanţilor.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că terenul în litigiu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, că reclamanţii aveau posibilitatea recuperării terenului în litigiu, în baza prevederilor Legii nr. 169/1997 şi Legii nr. 1/2000, acţiunea fiind inadmisibilă.
Prin Decizia nr. 5682 din 9 iunie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de reclamanţi împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că s-a dovedit că autorul reclamanţilor a dobândit prin actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 4 octombrie 1925 o suprafaţă de teren de 3 ha şi 416 mp, situată în municipiul Piteşti, teren preluat de C.A.P. Bascov.
Reclamanţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 10.122 mp prin titlul de proprietate nr. 103882 din 6 aprilie 1998 în baza Legii nr. 18/1991, teren situat în punctul menţionat.
Prin cererea înregistrată sub nr. 64/1997, formulată în baza Legii nr. 169/1997, reclamanţii au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru diferenţa de teren rămasă nereconstituită.
Până la declanşarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, această cerere a reclamanţilor nu a fost soluţionată.
S-a mai reţinut că acest teren este ocupat integral de construcţii, străzi, alee şi o staţie de autobuz, şi că Legea nr. 10/2001 are un caracter de complinire, astfel că domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 acoperă şi acele terenuri situate în intravilanul localităţilor şi care, până la data intrării în vigoare a acesteia (14 februarie 2001) nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite, situaţie în care se află şi terenul din litigiu fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.
Rejudecând apelul prin Decizia nr. 89/A din 9 martie 2007, Curtea de Apel Piteşti, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii-pârâţi primarul municipiului Piteşti şi municipiul Piteşti, fiind obligaţi la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că situaţia juridică a terenului a fost soluţionată în mod irevocabil prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că acesta intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 şi că prin actele depuse la dosar s-a dovedit că terenul a aparţinut autorului reclamanţilor şi că a fost preluat de stat.
Împotriva acestei decizii, primarul municipiului Piteşti a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea acestuia s-a arătat că în mod greşit s-a apreciat că terenul intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (l) din Legea nr. 10/2001 şi că reclamanţii nu au făcut dovada preluării abuzive a terenului.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la situaţia juridică a terenului, s-a stabilit în mod irevocabil, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că acest teren intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, astfel ca reanalizarea acesteia nu mai este necesară.
Dispoziţiile art.8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu sunt aplicabile speţei, deoarece acest teren nu este în extravilanul localităţii şi nici nu este un teren agricol al cărui regim juridic să fie reglementat de legile fondului funciar.
În ceea ce priveşte preluarea de către stat a terenului ce a aparţinut autorului reclamanţilor, identitatea dintre suprafeţele de teren din actul de proprietate al autorului reclamanţilor şi cel din notificare, a fost dovedită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, din care rezultă că pe acest teren, statul a construit blocuri de locuinţe, cu ansambluri de reţele utilitare, fiind astfel un teren ocupat şi nerestituibil în natură, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
În raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. recurentul va fi obligat la plata sumei de 400 lei, către intimatul-reclamant Ş.G., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Rezultă astfel, că nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că hotărârea instanţei de apel este legală şi în consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Piteşti împotriva deciziei civile nr. 89/A din 9 martie 2007 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către intimatul Ş.G.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6084/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 607/2007. Civil → |
|---|
