ICCJ. Decizia nr. 6084/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6084
Dosar nr. 230/96/200.
Şedinţa publică din 26 septembrie 2007
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7 iunie 2006 B.I. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria comunei Frumoasa, despăgubiri pentru terenul de 0,17 ha intravilan, teren moştenit de la mama sa şi care a fost preluat de statul român în baza Legii nr. 213/1998.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, fiind declinată prin sentinţa nr. 996 din 12 iunie 2006 în favoarea Tribunalului Harghita, faţă de art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 3657 din 26 octombrie 2006 Tribunalul Harghita, secţia civilă, a respins acţiunea reclamantului. În motivare, tribunalul a reţinut că suprafaţa de teren solicitată de reclamant aparţine domeniului public al pârâtei, astfel încât reclamantului i s-a oferit, în schimb, parcela Alsoarnyek. Dat fiind refuzul reclamantului şi aspectul că numele acestuia figurează în anexa Legii nr. 1/2000, Comisia Locală pentru aplicarea fondului funciar a propus acordarea de despăgubiri, conform Titlului VII capitolul V din Legea nr. 247/2005.
Prin Decizia nr. 46A din 5 aprilie 2007 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului, prin care acesta solicita achitarea contravalorii terenului expropriat.
Pentru a decide astfel, curtea de apel reţinut că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul figurează în anexa Hotărârii nr. 7/2004 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, fiind propus pentru acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de teren în cauză. împotriva acestei hotărâri reclamantul nu a formulat contestaţie, iar prin prezenta cerere ar însemna ca instanţa de judecată să stabilească încă o data acelaşi drept în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs, aducându-i critici în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
O primă critică se referă la faptul că Hotărârea nr. 7/2004 este ilegală, dar reclamantul nu a putut să o conteste deoarece nu i-a fost niciodată comunicată.
Prin a doua critică susţine că terenul intravilan de 0,17 ha a fost solicitat şi pus în posesie în baza Legii nr. 18/1991 în anul 1992, iar exproprierea a avut loc în anul 1998, deci acestui teren nu i se aplică prevederile Legii nr. 1/2000.
Solicită a i se acorda despăgubiri pentru terenul preluat, cu respectarea art. 44 din Constituţie şi art. 481 C. civ., cu atât mai mult cu cât pârâta nu a contestat suma solicitată.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
S-a reţinut, ca situaţie de fapt, de către instanţele de fond, că reclamantului i-a fost expropriat terenul în suprafaţă de 0,17 ha situat în intravilanul comunei Frumoasa, judeţul Harghita. Pârâta, Primăria comunei Frumoasa i-a propus reclamantului un teren în schimbul celui expropriat, conform adresei aflată la fila 4 (dosar Judecătoria Miercurea Ciuc), pe care acesta 1-a refuzat, fiind însă de acord cu despăgubiri, conform proprie-i adrese fila 5 din acelaşi dosar. Ca urmare a acordului reclamantului, Primăria comunei Frumoasa a întreprins măsuri în sensul includerii reclamantului în lista anexă a Hotărârii nr. 7/2004 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, filele 13-14 dosar Tribunalul Harghita, în vederea obţinerii de despăgubiri pentru suprafaţa de teren de 0,17 ha.
Critica referitoare la faptul că reclamantul nu putut niciodată să conteste Hotărârea nr. 7/2004 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor deoarece nu a avut cunoştinţă de conţinutul acesteia, nu se poate reţine. în urma corespondenţe purtate între reclamant şi pârâtă, aflată la dosarul cauzei, acesta s-a arătat de acord să primească despăgubiri pentru terenul expropriat, acesta fiind şi motivul care a stat la baza completării anexei 40 cu poziţie 94.
Nici celelalte două critici nu pot fi reţinute, faţă de împrejurarea că reclamantului i s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru terenul în cauză, urmând a fi acordate conform procedurii stabilite de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În realitate prin criticile formulate reclamantul tinde să obţină acordarea sumei de bani solicitată prin cererea introductivă de instanţă. Aspectul că pârâta nu ar fi contestat suma stabilită chiar de către reclamant ca fiind valoarea terenului expropriat nu este un argument, faţă de împrejurarea că prin anexa la Hotărârea nr. 7/2004 nu este stabilită vreo sumă ce urmează a fi acordată.
Reclamantului i s-a stabilit doar dreptul de a primi despăgubiri pentru suprafaţa de teren ce i-a fost expropriată. Urmează a se parcurge procedura stabilită de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, pentru ca reclamantului să îi fie stabilită şi acordată o suma de bani cu titlul de despăgubiri. Abia la acest moment reclamantul are posibilitatea de a formula contestaţii pe acest aspect, conform art. 19 din Legea nr. 247/2005.
În consecinţă, cum hotărârea pronunţată în cauză este în întregime legală şi temeinică, recursul urmează a fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) Teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva deciziei nr. 46A din 5 aprilie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6118/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6030/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
