ICCJ. Decizia nr. 6078/2007. Civil
| Comentarii |
|
B.S. a chemat în judecată SC S. SA solicitând să se dispună restituirea în natură a morii de făină din comuna Furculești, județul Teleorman, ce a constituit proprietatea autorului F.C. și a fost naționalizată abuziv în baza Legii nr. 119/1948. De asemenea, a cerut constatarea nulității absolute a contractelor de privatizare privind imobilul în litigiu și introducerea în cauză a A.P.A.P.S. (fost F.P.S.).
Ulterior, reclamanta și-a precizat și completat acțiunea în sensul că a solicitat în contradictoriu cu SC S. SA, A.P.A.P.S. și asociația S.S., restituirea în natură a morii în discuție, iar în subsidiar măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea, a cerut constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria TR nr. 0018 emis de Consiliul județean Teleorman la 20 decembrie 1996. Totodată a învederat că deținătoarea actuală a morii era SC S. SA.
Tribunalul Teleorman, secția civilă, prin sentința nr. 3775 din 20 decembrie 2002 a respins ca nefondată cererea de restituire în natură a morii din comuna Furculești, județul Telerman (fostă 23 August) formulată de reclamanta B.S. în contradictoriu cu SC S. SA, A.P.A.P.S. București și Consiliul județean Teleorman.
A respins cererea pentru constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria TR nr. 0018, emis de Consiliul județean Teleorman la 20 decembrie 1996.
A admis capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri în echivalent și în consecință a obligat A.P.A.P.S. București să emită reclamantei acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital în valoare de 2.089.705.759 lei.
Curtea de Apel București, secția III-a civilă, prin decizia nr. 503 din 18 noiembrie 2003 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta B.S. și de pârâta A.P.A.P.S. împotriva sentinței nr. 3775 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Teleorman, secția civilă.
Ambele instanțe au reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil și era evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate integral cu respectarea dispozițiilor legale în materie, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, situație în care reclamanta era îndrituită exclusiv la măsuri reparatorii în echivalent potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
în contra deciziei nr. 503 din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, au declarat recurs reclamanta B.S. și pârâta A.P.A.P.S. devenită ulterior A.V.A.S., prima invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., iar cea de a doua pct. 5 și 9 ale aceluiași articol.
în recursul său, reclamanta B.S. a susținut în esență că în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și că preluarea morii în litigiu s-a făcut fără titlu valabil întrucât chiar dacă avea două valțuri și o capacitate de măciniș de peste un vagon (10.000 kg)/24 ore, totuși nu au fost respectate prevederile art. 11 din Legea nr. 119/1948 întrucât nu au fost acordate despăgubiri, și nici nu erau întrunite condițiile art. 15 din lege privind exceptarea de la despăgubiri.
De asemenea, a reproșat instanței că în mod greșit s-a reținut buna-credință a părților la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TR 0015 din 13 februarie 2000 și respectiv la eliberarea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. 0018/1996; că nu s-au respectat dispozițiile art. 24 alin. (3) din O.U.G. nr. 88/1997 și nici cele ale Legii nr. 15/1990, respectiv art. 20 alin. (2) din lege, ca și prevederile H.G. nr. 140 din 23 martie 1998.
La termenul din 20 septembrie 2006 în fața înaltei Curți de Casație și Justiție recurenta reclamantă B.S., prezentă personal, a declarat că înțelege să renunțe la judecata recursului.
Prin încheierea din 20 septembrie 2006 înalta Curte de Casație și Justiție a luat act de renunțarea la recurs formulată de reclamanta-recurentă B.S.
în recursul său, A.P.A.P.S., devenită ulterior A.V.A.S., a invocat inadmisibilitatea acțiunii față de împrejurarea că nu s-ar fi făcut dovada parcurgerii procedurii administrative, obligatorii, prevăzute de Legea nr. 10/2001; nerespectarea principiului contradictorialității întrucât nu i-a fost comunicat raportul de expertiză tehnică privind evaluarea activului morii în litigiu pentru a putea formula obiecțiuni situație în raport de care respectiva probă nu îi putea fi opusă, chiar dacă solicitase judecarea în lipsă.
De asemenea a învederat că, privatizarea societăților comerciale nu presupune în mod nemijlocit vânzarea imobilelor aparținând societăților comerciale care se privatizează. în acest sens, a precizat și că societatea nu a devenit proprietară a terenurilor și clădirilor din patrimoniul său în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni ci în baza Legii nr. 15/1990.
Pe de altă parte, reclamanta nu a depus toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate, vizând imobilul în discuție așa cum o cer dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 și art. 22.2 din H.G. nr. 498/2003.
în fine, recurenta a susținut că instanța trebuia cel mult să o oblige la emiterea unei decizii/dispoziții așa cum statuează art. 31 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 pentru a se parcurge procedura administrativă prevăzută de lege și care este obligatorie.
Recursul este fondat.
Reclamanta a susținut constant, că autorul C.F. a fost proprietarul morii din comuna Furculești, județul Teleorman, moară ce a fost preluată abuziv de stat în baza Legii nr. 119/1948.
în acest sens la dosar a fost depus certificatul nr. 93312 din 27 martie 1997 emis de Arhivele Naționale, Direcția județeană Teleorman care atestă că în tabelul morilor naționalizate conform Legii nr. 119 din 11 iunie 1948, trecute în patrimoniul administrațiilor locale, figurează la nr. crt. 60,moara din comuna Furculești, cu o capacitate de 20.000 kg. în 24 de ore proprietatea lui C.F. A fost identificat și procesul-verbal din 12 iunie 1948 de naționalizare a morii, iar în tabelul întreprinderilor naționalizate trecute în administrația comunelor din Plasa Salcia, cărora li s-au dat noile denumiri, conform Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 2066/1944, figura la nr. crt. 12, moara din comuna Furculești, fostă proprietatea lui C.F., cu noua denumire "23 August" (f. 7 dosar nr. 3667/2001).
Reclamanta a mai depus și copia procesului-verbal din 12 iunie 1948 încheiat între reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne însărcinat cu preluarea morii țărănești din comuna Furculești, județul Teleorman înregistrată sub nr. 131853 la Camera de Comerț și Industrie și proprietarul C.F. , precum și copiile eliberate de Arhivele Naționale, Direcția județeană Teleorman de pe schița morii; tabelele cuprinzând clădirile, mașinile de forță și utilajele deținute de moară, respectiv tabelul cu morile naționalizate conform Legii nr. 119/1948 trecute în patrimoniul administrațiilor locale în care figura și cea din litigiu (f. 8 - 17 dos. nr. 3667/2001).
De asemenea, în aplicarea art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanțele au reținut că reclamanta a probat cu certificatele de moștenitor depuse la dosar (f. 4 - 6 dosar nr. 3667/2001) că autorul F.C., decedat la 14 august 1959, a fost moștenit de fratele său, F.N., decedat și el la 11 aprilie 1976, iar la moștenirea acestuia a venit soția supraviețuitoare de la acea dată, F.S.I., a cărei unică succesoare după decesul ei la 12 mai 1984 era reclamanta în calitate de fiică.
în raport de aceste dovezi și stabilind că SC S. SA ca unitate deținătoare a fost integral privatizată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și că statul a preluat imobilul cu titlu valabil, instanțele au aplicat în cauză dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora reclamanta era îndrituită exclusiv la măsuri reparatorii în echivalent.
în recurs, a fost depusă, ca act nou, decizia nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, hotărâre irevocabilă, din care rezultă că, prin sentința nr. 2841 din 14 octombrie 2002 Tribunalul Teleorman a admis acțiunea promovată de D.C. ș.a., în contradictoriu cu A.P.A.P.S., SC D. SRL, SC S. SA și Asociația S.S. și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TR 0015 din 13 martie 2000 încheiat între A.P.A.P.S. și Asociația S.S. și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1593 din 11 august 2002 încheiat între SC S. SA și SC D. SRL (f. 137 - 144 dos. nr. 8716/2004). în considerentele deciziei menționate s-a reținut că A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) prin contractul de vânzare-cumpărare nr. TR 0015 din 13 martie 2000 încheiat cu Asociația S.S. a transmis în cunoștință de cauză acțiuni care reprezentau fracțiuni din capital și care înglobau și dreptul de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul SC S. SA, în speță cel revendicat de reclamanții D.C. ș.a., în scopul fraudării drepturilor acestora, cu complicitatea și, în orice caz, pe riscul cumpărătorului.
Din cele expuse rezultă că în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TR 0015 din 13 martie 2000 a cărei nulitate absolută a fost solicitată a se constata și în prezenta acțiune, acesta a fost desființat irevocabil și prin urmare statul a redevenit acționar majoritar la SC S. SA, având în vedere că acțiunile ce au format obiectul contractului menționat reprezentau 71,4769% din valoarea capitalului social subscris al societății (f. 149 - 155 dos nr. ).
Că este așa o atestă și A.V.A.S. care prin adresa nr. 2/3233 din 30 mai 2007, act nou depus în recurs, comunică Direcției pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, că la data de 22 mai 2007 SC D.C. SA a efectuat transferul unui nr. de 338.614 acțiuni emise de SC S. SA Alexandria, reprezentând 71,476% din capitalul social, din contul acționarului AS S.S. în contul A.V.A.S., situație ce urmează a fi avută în vedere în ceea ce privește notificările petenților care revendică active evidențiate în patrimoniul SC S. S.A.
Or, în speță, reclamanta a solicitat constant restituirea în natură a morii de făină din comuna Furculești, județul Teleorman și a invocat dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în prezent art. 21 alin. (1) din lege după modificarea ei prin Legea nr. 247/2005.
întrucât din actele noi depuse în recurs, rezultă că în prezent statul este acționar majoritar la SC S. S.A., și față de prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, se impune rejudecarea pricinii.
Pe de altă parte urmează a se reține că procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 a fost declanșată prin formularea notificării de către reclamantă, iar nefinalizarea acesteia în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001 nu este imputabilă acesteia, ci unității notificate ceea ce îi conferă reclamantei dreptul de a se adresa instanței judecătorești pentru valorificarea dreptului pretins.
Astfel fiind, recursul a fost admis, au fost casate hotărârile pronunțate în cauză și a fost trimis dosarul spre rejudecare la instanța de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6234/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5744/2007. Civil → |
|---|
