ICCJ. Decizia nr. 6046/2007. Civil
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 739 din 12 iunie 2006, a respins cererea de repunere în termenul de formulare a contestației formulată de contestatorul G.G.M. în contradictoriu cu pârâta RA A.P.P.S. și, drept consecință, a respins contestația ca fiind tardivă.
în motivarea sentinței se arată că în notificarea nr. 1143 din 7 septembrie 2005 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 contestatorul nu a menționat că ar avea două domicilii, indicând numai adresa din România și nici nu a informat ulterior unitatea notificată, în sensul că solicită ca răspunsul la notificare să-i fie comunicat și la altă adresă.
Față de împrejurarea că nu s-a contestat faptul că decizia a fost comunicată legal la adresa din România a contestatorului și, că repunerea în termen nu se justifică, că în toată această perioadă a beneficiat de serviciile unei societăți profesionale de avocați, instanța a pronunțat soluția arătată.
Hotărârea primei instanțe a fost desființată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași judecăți, de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care prin decizia nr. 164 din 13 martie 2007, a admis apelul reclamantului pentru considerentele ce urmează.
Dovada de comunicare a deciziei ce formează obiectul litigiului este nulă, conform art. 100 alin. (3) C. proc. civ., întrucât nu este indicat numărul etajului, iar la rubrica numele primitorului este indicat cuvântul "menaj", însoțit de o semnătură indescifrabilă.
Cum comunicarea deciziei este nulă, reclamantul este și în prezent în termenul de contestare a deciziei.
împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, criticând-o din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru motivele ce urmează.
Decizia emisă de recurentă a fost comunicată prin scrisoare recomandată, cu respectarea procedurii legale, la data de 26 noiembrie 2003 și confirmată de primitor la data de 27 noiembrie 2003, la sigurul domiciliu indicat de acesta pentru comunicarea actelor.
în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 100 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. întrucât nu este vorba de un act de procedură comunicat prin agentul procedura.
Nu este imputabilă recurentei lipsa de diligență a contestatorului de a formula contestație împotriva deciziei în termenul legal și nu după trei ani de la data comunicării.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., înalta Curte reține următoarele.
Prin notificarea nr. 969 din 9 august 2001 depusă la Biroul executorului judecătoresc C.M., reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Cluj, conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
Domiciliul indicat în notificare pentru comunicarea deciziei ce urma a se pronunța a fost în București.
Unitatea deținătoare a emis decizia ce face obiectul prezentei cauze, pe care a comunicat-o prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire la 27 noiembrie 2003 astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 29 din dosarul primei instanțe.
Faptul comunicării nu este contestat de reclamantă, astfel cum rezultă din chiar conținutul cererii de chemare în judecată.
Se arată astfel că procedura de comunicare nu a fost realizată deoarece are domiciliul și în Israel Hadera, și că în perioada comunicării deciziei, ce a fost primită de menajera sa se află în Israel.
Potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc. civ. partea poate fi repusă în termen, în pricina de față în termenul de contestare al deciziei, dacă demonstrează împrejurarea care a împiedicat-o să exercite calea de atac.
Faptul că la data comunicării deciziei se afla în Israel, la un domiciliu nedeclarat prin notificare, nu constituie o împrejurare mai presus de voința sa, în măsură să determine admisibilitatea cererii de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, conform alin. (2) al art. 103 C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. recursul a fot admis, iar decizia recurată a fost modificată în sensul că apelul declarat de contestator împotriva sentinței a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5736/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5998/2007. Civil → |
|---|
