ICCJ. Decizia nr. 6095/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6095
Dosar nr. 6099/3/200.
Şedinţa publică din 26 septembrie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanta C.N.P.R. SA, D.R.P. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu se regăseşte în vreuna dintre categoriile de persoane îndreptăţite enumerate de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, neavând calitatea cerută de lege pentru a i se restitui un imobil care s-a aflat în patrimoniul fostei persoane juridice.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr. 77 din 8 februarie 2007 a respins apelul formulat de apelanta, reclamantă C.N.P.R. SA, D.R.P. Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1151 din 15 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apela reţinut că în mod judicios instanţa de fond a statuat că reclamanta nu face parte din persoanele îndreptăţite în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Chiar dacă reclamanta este succesoarea în drepturi a societăţii P.R., aceasta nu înseamnă că, potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001 face parte din categoriile de persoane îndreptăţite a solicita restituirea unor imobile conform Legii nr. 10/2001.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamanta C.N.P.R. SA, D.R.P. Bucureşti, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Motivarea deciziei pronunţată de instanţa de apel este greşită deoarece potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 au calitatea de persoane îndreptăţite şi persoanele juridice proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat după data de 6 martie 1945.
- Imobilul revendicat este situat în municipiul Bucureşti, şi se află în patrimoniul Direcţiei Generale a P.T.T. El a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950 considerându-se că este un bun propriu al Direcţiei Generale a P.T.T., în calitate de persoană juridică de drept privat.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv de stat se restituie de regulă în natură în condiţiile prezentei legi, iar art. 3 lit. c) din aceeaşi lege, precizează că sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii „persoanele juridice, proprietarii de imobile preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după 6 martie 1945; îndreptăţirea la măsuri reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiţionată de continuarea activităţii, ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea că activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă prin hotărâre judecătorească se constată că sunt aceeaşi persoană juridică în raport cu cea desfiinţară sau interzisă".
Pentru acordarea îndreptăţirii la restituire, textul de lege mai sus menţinut ia în considerare două situaţii: continuarea activităţii persoanei juridice respective de la data deposedării până la cea a intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi reluarea activităţii în condiţiile legii, după 22 decembrie 1989, în cazul persoanelor juridice a căror activitate a fost întreruptă ori interzisă în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.
În speţă nici una din cerinţele menţionate nu este îndeplinită.
Reclamanta s-a înfiinţat prin HG nr. 371/1998, ca urmare a reorganizării RA P.R., devenind astfel o societate comercială pe acţiuni cu capital de stat, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 5 din actul constitutiv al societăţii.
Deşi reclamanta a susţinut că personalitatea sa juridică a încetat prin măsurile abuzive ale regimului comunist şi că şi-a reluat activitatea, redevenind persoană juridică distinctă după 1989, aceste susţineri sunt lipsite de relevanţă în raport de dispoziţiile imperative ale legii.
Este evident că, indiferent de recunoaşterea calităţii reclamantei de succesiune în drepturi a societăţii P.R., reclamanta C.N.P.R. SA, D.R.P. Bucureşti, nu se regăseşte în vreuna din categoriile de persoane îndreptăţite enumerate de art. 3 alin. (1), neavând calitatea cerută de lege, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 pentru a i se restitui imobilul în litigiu care s-a aflat în patrimoniul fostei persoane juridice.
Deci, nu se poate vorbi de o „continuare a activităţii" reclamantei, întrucât nu există o unică persoană juridică.
Cu alte cuvinte, continuarea activităţii presupune păstrarea neîntreruptă a persoanei juridice, în perioada scursă de la data deposedării abuzive până la data emiterii dispoziţiei de restituire, fiind fără relevanţă schimbarea denumirii, a sediului, ori a altor elemente de identificare.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în consecinţă se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.P.R. SA, D.R.P. Bucureşti împotriva deciziei nr. 77 A din 8 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 609/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6419/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
