ICCJ. Decizia nr. 6106/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6106
Dosar nr. 542/36/2007
Şedinţa publică din 26 septembrie 2007
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 2704 din 18 decembrie 2006 a admis acţiunea formulată de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte, în contradictoriu cu pârâtul P.Ş.C., şi pe cale de consecinţă: a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a pârâtului P.Ş.C., pe o perioadă de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, pe teritoriul Greciei şi până la data aderării României la Uniunea Europeană, 1 ianuarie 2007, pe teritoriul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, cu excepţia celor cu privire la care pârâtul face dovada că are drept de intrare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a fost returnat din Grecia la data de 22 august 2006 în baza acordului de readmisie încheiat între România cu această ţară, aprobată prin HG nr. 635/1994, fiind astfel incidente în cauză prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 71 din 26 februarie 2007 a respins apelul formulat de reclamantul P.Ş.C., împotriva sentinţei civile nr. 2704 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Direcţia Generală de Paşapoarte şi pe cale de consecinţă: a schimbat în tot sentinţa civilă apelată în sensul că a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, pârâtul a fost returnat din Grecia la data de 22 august 2006 în baza Tratatului de Readmisie încheiat cu România cu acest stat, aprobat prin Legea nr. 45/1997, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 248/2005, măsură dispusă conform art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997 şi aflată în curs de executare, a rămas în vigoare timp de 6 luni nefiind transformată în măsură de restrângere a dreptului la liberă circulaţie în acest interval de timp.
S-a mai reţinut că hotărârea primei instanţe, sentinţa civilă nr. 2704/2006, a intervenit la data de 18 decembrie 2006 după împlinirea termenului legal de 6 luni când măsura dispusă conform art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997 a încetat de drept situaţie în care transformarea acesteia în restrângere a dreptului la liberă circulaţie este lipsită de temei legal.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs Direcţia Generală de Paşapoarte criticând-o ca fiind nelegală deoarece din dispoziţiile art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (5) din Legea nr. 248/2005, rezultă că singura condiţie necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate este aceea a returnării cetăţeanului român dintr-un stat cu care ţara noastră are încheiat acord de readmisie.
Prin urmare, autorităţile române nu au competenţa de a cerceta şi a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei actului de returnare săvârşit de autorităţile străine ci doar de a lua act de această măsură şi de a pune în executare prevederile corespunzătoare din legislaţia naţională, în sensul restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie în statul de unde pârâtul a fost returnat, respectiv, Grecia.
Recursul nu este fondat.
Legea nr. 248 din 20 iulie 2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate a fost modificată prin OG nr. 5/2006 şi OUG nr. 96/2006.
Ca urmare a acestor modificări a fost introdus art. 61, potrivit căruia cartea de identitate valabilă constituie document de călătorie pe baza căruia cetăţenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene.
Potrivit art. 17 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, aplicabile României începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării la Uniunea Europeană, este cetăţean al Uniunii Europene, orice persoană care are cetăţenia unui stat membru. Cetăţenia Uniunii nu înlocuieşte cetăţenia naţională, ci o completează.
Aşa cum s-a apreciat în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie prin instituirea Comunităţii, statele au creat un drept aplicabil resortisanţilor lor şi lor însele, respectiv o ordine juridică proprie, integrată sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în vigoare a Tratatului şi care se impune jurisdicţiilor acestora.
Efectul direct al dreptului comunitar conferă acestuia competenţa generală de a completa cu drepturi şi obligaţii noi, astfel încât, orice persoană, cetăţean al Uniunii Europene, dobândeşte dreptul de a cere judecătorului naţional să i se aplice dispoziţiile din tratate, regulamente, decizii şi directive comunitate, pentru protecţia unui drept conferit de acestea.
Strâns legat de principiul efectului direct al dreptului comunitar, principiul supremaţiei sale presupune aplicarea de către judecătorul naţional, a dreptului comunitar în totalitatea sa, pentru protejarea drepturilor pe care le conferă cetăţenilor şi neaplicarea oricărei prevederi din dreptul naţional care ar putea veni în conflict cu dreptul comunitar, fie anterioară, fie ulterioară separaţiei comunitare.
În virtutea acestor principii, în domeniul liberei circulaţii, cetăţenii români vor fi supuşi legislaţiei naţionale, în speţă, Legea nr. 248/2005, numai în măsura în care aceasta este în concordanţă cu legislaţia comunitară, în caz contrar acesta din urmă aplicându-se în mod direct şi prioritar.
În acest sens, urmează a se observa că, la art. 2 Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/38/CE din data de 19 aprilie 2004, stabileşte condiţiile care reglementează exercitarea dreptului la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre, de către cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor lor precum şi restrângerile acestui drept, din motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică.
Art. 27 alin. (1) din Directivă, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor de familie indiferent de cetăţenie, pentru motive de ordine publică sau de siguranţă publică, cu respectarea principiului proporţionalităţii şi cu condiţia de a se baza exclusiv pe conduita personală a individului în cauză.
România este începând cu 1 ianuarie 2007, membră a Uniunii Europene şi potrivit legislaţiei comunitare menţionate, toţi românii sunt cetăţeni ai acesteia, statut ce le conferă dreptul la liberă circulaţie în toate statele membre.
Prin urmare, în măsura în care dispoziţiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată prin OG nr. 5/2006 potrivit cu care, recurenta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a pârâtului P.Ş.C. îi creează o situaţie mai grea acestuia şi nu îi conferă garanţia respectării dreptului la libera circulaţie în calitate de cetăţean al Uniunii, în condiţiile în care în sarcina pârâtului nu s-a reţinut vreuna din situaţiile art. 27 din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2004/38/CE din data de 19 aprilie 2004, ele nu îşi vor mai găsi aplicabilitatea în speţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 71 C din 26 februarie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6110/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 609/2007. Civil → |
|---|
