ICCJ. Decizia nr. 6230/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 488 din 31 martie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea Camera de Comerț și Industrie, a fost anulată dispoziția nr. 3224 din 27 august 2004 emisă de primarul general al municipiului București și a fost obligat acesta să emită o nouă dispoziție în favoarea contestatoarei, de acordare a măsurilor reparatorii, în echivalent, pentru imobilul în litigiu, individualizat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, în condițiile Legii nr. 247/2005, prin care a fost modificată Legea nr. 10/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că a fost făcută de către contestatoare dovada faptului că este persoana juridică continuatoare a fostei Camere de Comerț și Industrie a municipiului București, care a avut în patrimoniu imobilul în litigiu deținut de o unitate de învățământ și că preluarea de către stat a bunului imobil a avut caracter abuziv.
Apelul declarat de contestatoare împotriva sentinței tribunalului a fost respins, prin decizia nr. 117 din 26 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Prin aceeași decizie a fost admis apelul declarat de pârâtul municipiul București, prin Primar General și a fost schimbată, în tot, sentința apelată, în sensul că a fost respinsă ca nefondată, contestația formulată de contestatoare împotriva dispoziției emisă în baza Legii nr. 10/2001.
Schimbând soluția primei instanțe, instanța de apel a reținut că în mod corect a fost respinsă notificarea prin care a fost solicitată restituirea în natură, a imobilului situat în București, întrucât petenta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001.
Instanța de apel a mai stabilit că, deși Decretul nr. 47/1949 nu prevede desființarea Camerei de Comerț și Industrie a municipiului București, conține dispoziții exprese privind preluarea patrimoniului acesteia de către Ministerul Comerțului, situație în care nu sunt aplicabile prevederile tezei I a art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Totodată s-a reținut că nu există o hotărâre judecătorească prin care să se fi constatat că petenta este aceeași persoană cu cea a cărei activitate a fost întreruptă, astfel că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute în teza a II-a, a art. 3 din Legea nr. 10/2001.
împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs contestatoarea Camera de Comerț și Industrie a municipiului București, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța de apel a ignorat hotărârile judecătorești prin care s-a stabilit, cu privire la alte imobile, cu autoritate de lucru judecat, faptul că recurenta îndeplinește condițiile pentru a fi considerată persoană îndreptățită, în sensul prevederilor art. 3 din Legea nr. 10/2001; că și în prezenta cauză, recurenta a făcut dovada acestei calități; că este o organizație autonomă de interes public ce o transformă în instituție publică, iar faptul că este continuatoarea Camerei de Comerț și Industrie fondată în anul 1868 a fost stabilit și prin jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție și că se impunea a se dispune restituirea imobilului în natură, cu obligația menținerii afectațiunii lui pe timp de 5 ani.
Recursul este fondat.
în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituire în natură sau prin echivalent, persoanele juridice, proprietare a imobilelor preluate abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la măsuri reparatorii este condiționată de continuatoarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a acestei legi sau de împrejurarea că activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar aceasta să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească se constată că este aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă.
Deși în considerentele deciziei sale, curtea de apel se referă la dispozițiile legale cuprinse în acest text, aplicarea în cauză a prevederilor tezei I sau a celei de-a II-a a art. 3 lit. " c) din Legea nr. 10/2001 nu a fost pusă în dezbaterea părților, pentru a-și putea face apărările necesare.
Pentru asigurarea respectării principiului contradictorialității în procesul civil, instanța are obligația de a pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora va soluționa litigiul.
Nerespectarea acestui principiu, care asigură și respectarea dreptului la apărare, atrage nulitatea hotărârii pronunțate.
în consecință, recursul a fost admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fost casată decizia curții de apel și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Având în vedere motivul ce determină casarea deciziei atacate, urmează ca celelalte critici formulate de recurentă să fie analizate, cu ocazia rejudecării.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6229/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6220/2007. Civil → |
|---|
