ICCJ. Decizia nr. 6269/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6269
Dosar nr. 427/42/2007
Şedinţa publică din 2 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 28 aprilie 2001, L.I.L. şi M.O.V. au cerut primarului municipiului Buzău, în calitate de moştenitori ai autoarei L.E. (născută G.) restituirea în natură a porţiunilor de teren ce formau curtea imobilului situat în Buzău.
Prin dispoziţia nr. 436 din 1 septembrie 2006 cererea de restituire în natură a fost respinsă cu motivarea că terenul este ocupat în prezent de construcţii de utilitate publică, propunându-se acordarea măsurilor reparatorii în echivalent în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
S-a luat act că prin notificare nu au fost solicitate despăgubiri în echivalent pentru construcţiile existente pe teren, demolate în totalitate ulterior preluării.
La 5 octombrie 2006, persoanele îndreptăţite au contestat această dispoziţie, solicitând instanţei să oblige pârâtul la acordarea despăgubirilor atât pentru clădirea demolată cât şi pentru terenul aferent acesteia, a căror valoare de impozitare rezultă din documentele eliberate de Arhivele Naţionale.
Investit cu soluţionarea litigiului, Tribunalul Buzău, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1313 din 15 decembrie 2004, a respins acţiunea, reţinând în esenţă că notificatorii nu au solicitat despăgubiri în echivalent şi pentru construcţiile existente pe teren anterior preluării, demolate în totalitate, nefiind îndeplinite nici cerinţele art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cu privire la identificarea imobilului.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care, în esenţă cu aceeaşi motivare, prin Decizia nr. 151 din 26 martie 2007, a respins ca nefondat apelul reclamanţilor.
În cauză, au declarat recurs în termen legal, reclamanţii M.O.V., L.S.M.A. şi L.L.W., ultimii în calitate de moştenitori ai reclamantului L.I.L. care, fără a indica temeiul pe care-şi fundamentează calea extraordinară de atac, susţin că acţiunea a fost greşit respinsă în condiţiile în care dintr-o eroare de redactare a notificării, nu este menţionată cererea vizând acordarea despăgubirilor şi pentru clădirea ce s-a aflat pe terenul în legătură cu care au solicitat restituirea în natură.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data formulării notificării (art. 22, în redactarea actuală) persoana îndreptăţită va notifica în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deţinătoare, solicitarea de restituire în natură trebuind să cuprindă atât elementele de identificare a persoanei îndreptăţite cât şi elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea estimată a acestuia, din economia textului rezultând că cererile formulate pe această cale nu pot fi echivoce, ci atent precizate iar imobilele strict individualizate.
Or, prin notificarea formulată la 28 aprilie 2001, persoanele îndreptăţite au solicitat în mod expres doar restituirea „porţiunilor de teren ce formau curtea imobilului din str. C. nr. 7, expropriat în vederea construirii unui cinematograf şi a unei centrale termice, clădiri ce ocupă parţial fosta proprietate (fila 72, dosar nr. 2076/2006 al Tribunalului Buzău).
Nicăieri, în cuprinsul notificării, nu se face vreo referire la clădirea existentă pe teren, demolată ulterior preluării.
Aşa fiind, în mod corect au reţinut instanţele că împrejurarea relevată (omisiunea de a menţiona cererea cu privire la clădire sau la imobil, în întregul său) nu este o cauză care este de natură să afecteze legalitatea dispoziţiei atacate, act emis de către pârât cu respectarea limitelor investirii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.O.V., L.S.M.A., L.L.W. şi L.I.L. împotriva deciziei civile nr. 151 din 26 martie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 629/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6217/2007. Civil → |
|---|
