ICCJ. Decizia nr. 629/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 629.
Dosar nr. 6897/42/200.
Şedinţa publică din 3 octombrie 2007
Constatând că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. 7966/2006, reclamanţii N.C. şi B.N.R. au solicitat, în contradictoriu cu Primăria Potlogi, anularea dispoziţiei nr. 1572 din 24 noiembrie 2005, prin care a fost respinsă notificarea formulată în condiţiile Legii nr. 10/2001, privind restituirea imobilului, casă şi teren, situat în comuna Potlogi, sat Româneşti.
În motivele de fapt ale cererii s-a arătat că dispoziţia este nelegală întrucât reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor prin actele depuse, situaţie în care se impunea admiterea notificării.
Tribunalul Dâmboviţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 1158 din 13 septembrie 2006, prin care a admis acţiunea şi a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a imobilului (casă şi teren în suprafaţă de 1000 mp) situate în comuna Potlogi, sat Româneşti, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 16 şi art. 18 din Legea nr. 10/2001.
S-a constatat totodată că, potrivit probelor administrate, reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor, G.Z., asupra imobilului a cărui restituire a fost cerută, precum şi dovada calităţii de moştenitori şi deci, de persoane îndreptăţite la reparaţii în sensul Legii nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei a declarat apel Primăria comunei Potlogi, care a susţinut caracterul nelegal al soluţiei întrucât, fără a administra probe din care să rezulte dreptul de proprietate al autorului reclamanţilor, a admis acţiunea acestora, înlăturând nemotivat susţinerile potrivit cărora bunul respectiv este unul nou, prin transformările aduse de Consiliul local Potlogi, el fiind reamenajat şi având destinaţia de centru educativ şi de promovare a sănătăţii.
S-a pretins de asemenea, că a fost chemată în judecată o persoană juridică inexistentă, Primăria comunei Potlogi, aceasta nefiind subiect de drept.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a pronunţat Decizia nr. 429 din 11 decembrie 2006, prin care a respins apelul ca nefondat.
Potrivit considerentelor deciziei, s-a reţinut că reclamanţii au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite în sensul art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, actele depuse la dosar atestă deţinerea proprietăţii de către autorul reclamanţilor, respectiv, fişa tehnică a imobilului (ce cuprinde o descriere amănunţită a construcţiei şi provenienţa acesteia, ca reprezentând donaţie de la numitul Z.G.), faptul că autorul petenţilor desfăşura activitate de comerciant în locuinţa personală situată în comuna Româneşti.
Înscrisurile au fost coroborate cu declaraţii de martori pe baza cărora s-a tras concluzia că imobilul deţinut în proprietate de autorul reclamanţilor a fost alcătuit din construcţie, împreună cu terenul aferent de 1000 mp, bunuri preluate abuziv de către stat şi aflate în prezent în deţinerea Primăriei Potlogi.
În ce priveşte solicitare apelantei, de efectuare a unei expertize care să stabilească faptul că imobilul reprezintă o construcţie nouă, ca urmare a îmbunătăţirilor aduse, s-a apreciat că cererea nu prezintă utilitate în dezlegarea pricinii, întrucât dispoziţia de respingere a notificării s-a realizat pe considerentul că petenţii nu şi-ar fi dovedit dreptul de proprietate.
De asemenea, în condiţiile în care la prima instanţă pârâta nu a administrat niciun fel de probe în apărare, s-a considerat că solicitarea acesteia referitoare la expertiză apare ca o cerere nouă în apel, prin invocarea unui alt argument, de natură să schimbe temeiul dispoziţiei atacate.
Referitor la calitatea procesuală a Primăriei, excepţia invocată a fost respinsă, întrucât, faţă de HG nr. 498/2003, de aplicare a Legii nr. 10/2001, aceasta este entitate deţinătoare.
Decizia a fost atacată cu recurs de către apelanta-pârâtă, care a formulat critici sub următoarele aspecte:
- Aprecierea asupra calităţii procesuale a Primăriei s-a făcut în mod greşit, faţă de dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora primăria nu este decât o structură funcţională, fără personalitate juridică, iar imobilul în cauză aparţine domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale a comunei Potlogi.
- Instanţele s-au rezumat în mod greşit la cenzurarea dispoziţiei numai sub aspectul calităţii de moştenitori şi dovedirii dreptului de proprietate.
Pentru dezlegarea pricinii era necesară administrarea unor probe care să demonstreze, aşa cum s-a susţinut, că la imobilul iniţial s-au adăugat suprafeţe construite şi că cel rezultat este unul nou.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare prin care au cerut respingerea recursului întrucât Decizia are fundament legal, ceea ce exclude aplicabilitatea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în privinţa motivului reglementat de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu sunt întrunite cerinţele textului de lege.
Examinând criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:
- În ce priveşte cadrul procesual, împrejurarea că primăriei i-a fost recunoscută calitatea de parte, nu se poate constitui într-un aspect de nelegalitate, astfel cum se pretinde.
Recurenta invocă în sprijinul poziţiei sale dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 215/2001, ignorând însă, existenţa unei reglementări speciale în materie, respectiv, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (în forma existentă la data emiterii dispoziţiei), potrivit căreia „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziţia motivată a primarilor".
Or, în raportul dintre o normă generală, cum este cea reprezentată de art. 91 din Legea nr. 215/2001 şi cea specială [art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001] are prioritate norma specială, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
- Criticile recurentei sunt însă întemeiate sub aspectul nedeterminării situaţiei juridice a imobilului.
Astfel, formulând apărările în proces, pârâta a susţinut că imobilul a cărui retrocedare s-a cerut este unul nou, ca urmare a modificărilor şi îmbunătăţirilor ce i-au fost aduse, iar lămurirea acestui aspect impunea efectuarea unei expertize.
Criticii din apel potrivit căreia în absenţa administrării acestei probe nu putea fi lămurită situaţia juridică a bunului, instanţa i-a răspuns în mod greşit, prin aceea că solicitarea unei expertize se constituie într-o cerere nouă în apel.
Aprecierea este greşită întrucât formularea probatoriului nu poate reprezenta o cerere nouă în sensul dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., care au în vedere cererile în înţelesul de pretenţii concrete asupra cărora instanţa să se pronunţe.
Mai mult, faza devolutivă a apelului permite refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă [art. 295 alin. (2) C. proc. civ.], în vederea corectei determinări a situaţiei de fapt.
În speţă, completarea probatoriului se impunea cu atât mai mult cu cât în faţa primei instanţe s-a pus în discuţie necesitatea efectuării unei expertize (fila 45, fond), proba fiind „prorogată" după administrarea probei testimoniale, pentru ca ulterior instanţa să nu se mai pronunţe asupra ei.
Considerentul potrivit căruia s-ar tinde prin administrarea acestui mijloc de probă la modificarea temeiul pentru care a fost respinsă notificarea este de asemenea, incorect.
Instanţa a fost învestită cu verificarea legalităţii dispoziţiei prin care s-a respins cererea de restituire a unui imobil.
Or, cenzurarea legalităţii şi stabilirea naturii măsurilor reparatorii nu se pot realiza fără determinarea situaţiei juridice a bunului.
Pe aspectul relevant şi invocat în speţă, prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 exclud de la restituirea în natură, propunând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, imobilele, construcţii, cărora le-au fost adăugate, pe orizontală şi/sau verticală, în raport cu forma iniţială, noi corpuri a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial.
În virtutea plenitudinii sale de jurisdicţie, instanţa are obligaţia să determine, după ce stabileşte existenţa calităţii de persoană îndreptăţită, felul măsurilor reparatorii, iar aceasta nu se poate realiza ignorându-se situaţia juridică a bunului.
Neprocedând la administrarea probatoriului solicitat, instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ. şi a aplicat greşit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., considerând că cererea de efectuare a expertizei se constituie într-o cerere nouă în apel.
De asemenea, ca urmare a neadministrării probei cu expertiză, situaţia de fapt nu a fost lămurită, ceea ce pune în imposibilitate instanţa de recurs de a verifica aplicarea corectă a legii materiale.
În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 314 cu referire la art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul şi să caseze Decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
La reluarea judecăţii se va avea în vedere completarea probatoriului (prin efectuarea unei expertize), corespunzător motivului de apel referitor la pretinsele îmbunătăţiri şi modificări aduse imobilului, de natură să-l transforme pe acesta într-unul nou.
Vor fi avute în vedere de asemenea şi celelalte probe administrate în cauză (planşe foto, fila 39, fond), precum şi orice alte mijloace de probă pe care instanţa le apreciază ca fiind necesare, în condiţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pentru lămurirea împrejurărilor de fapt ale pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Consiliul Local al comunei Potlogi, judeţul Dâmboviţa şi primarul comunei Potlogi împotriva deciziei civile nr. 429 din 11 decembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă în vederea rejudecării.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 635/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6269/2007. Civil → |
|---|
