ICCJ. Decizia nr. 6323/2007. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6323
Dosar nr. 2877/116/2007
Şedinţa publică din 27 octombrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 31 octombrie 2007, reclamanţii D.V., P.P., P.F., L.D., S.L., M.F.I., C.A.A., D.C. şi S.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Călăraşi şi Ministerul Finanţelor Publice, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: obligarea primilor trei pârâţi la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizaţie lunară de 10% din salariul brut pe perioada 01 noiembrie 2004 - 01 noiembrie 2007, actualizată în raport cu rata inflaţiei la data plăţii efective, precum şi în continuare acordarea acestei indemnizaţii de 10% din salariul brut, până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate şi obligarea, în solidar, a aceloraşi pârâţi să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinţei civile, a sumelor datorate de cei trei pârâţi pentru perioadele susmenţionate, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanţii au arătat că îndeplinesc funcţia de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Lehliu Gară şi că art. 6 alin. (2) C. muncii consacră pentru toţi salariaţii principiul ca pentru muncă şi pregătire profesională egală să fie retribuiţi în mod egal, principiu ce se regăseşte şi în dispoziţiile art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Au mai susţinut că OG nr. 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002 şi modificată prin Legea nr. 27/2004, în art. 1 alin. (2) statuează principiul egalităţii între cetăţeni prin excluderea privilegiilor şi discriminării, asigurând egalitate în garantarea şi exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală şi că potrivit art. 20 din Constituţia României, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte, invocându-se totodată şi art. 53 din Constituţia României, referindu-se la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în alin. (2) prevede: „Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii".
Contrar acestor principii consacrate legislativ, prin art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, respectiv OG nr. 83/2000, s-a prevăzut că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală şi executare civilă, a actelor comisiei pentru cetăţenie, precum şi cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizaţie lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activităţi, de aceeaşi indemnizaţie beneficiind şi conducătorii de carte funciară, astfel că personalul auxiliar de specialitate din componenţa judecătoriilor, în afara celor de la executări penale şi a celor din cadrul falimentelor, este tratat inegal din punct de vedere al salarizării, discriminat fără un criteriu obiectiv şi raţional, motiv pentru care, în vederea egalităţii de tratament, se impune acordarea drepturilor salariale solicitate întrucât îndeplineşte în virtutea funcţiilor, o muncă egală cu primii şi trebuie să beneficieze de toate sporurile acordate acestora, eliminând astfel discriminarea prin încălcarea principiului egalităţii între salariaţi şi anume salariu egal la muncă egală.
Pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 2852 din data de 20 decembrie 2007 Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, a respins acţiunea reclamanţilor D.V., P.P., P.F., L.D., S.L., M.F.I., C.A.A., D.C. şi S.A., ca neîntemeiată, reţinând următoarele:
- potrivit art. 19 pct. 3 din Legea 50/1996, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura falimentului, actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală şi civilă, a actelor comisiei pentru cetăţenie, precum si cei care sunt secretarii comisei de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizaţie lunară de 10% din salanul brut, calculată în raport de timpul efectiv lucrat.
- din redactarea textului de lege sus-menţionat rezultă că de indemnizaţia lunară de 10% beneficiază numai o anumită parte a personalului auxiliar, care îndeplineşte în plus o serie de alte activităţi, faţă de activităţile îndeplinite de restul grefierilor, astfel că respectiva indemnizaţie reprezintă contraprestaţia muncii suplimentare depuse de personalul enumerat expres de acest text de lege iar în cazul de faţă însăşi reclamantele recunosc că nu se încadrează în categoria acestor grefieri.
-art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 nu este discriminatoriu si nu încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţia României şi pe cele ale art. 23 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului potrivit cărora „toţi oamenii au dreptul, fără nici o discriminare, la salariu egal pentru muncă egală" întrucât instituirea sporului de 10% în favoarea numai a unor categorii de grefieri a avut în vedere faptul că nu tot personalul auxiliar desfăşoară o muncă egală, aflându-se deci în situaţii diferite iar a acorda tuturor acest spor, indiferent dacă execută sau nu activităţi în plus faţă de specificul atribuţiilor de ansamblu pe care le au toţi grefierii, ar conduce într-adevăr la o încălcare a principiului salariu egal pentru muncă egală, aspect asupra căruia s-a pronunţat şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 333 din 8 octombrie 2007, reţinând că fapta de a nu acorda indemnizaţia respectivă tuturor grefierilor nu este discriminatorie conform OG nr. 137/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea din 25 iunie 2008, în temeiul art. 2 alin. (3) din OG nr. 75 din 11 iunie 2008 a trimis recursul declarat de reclamanţi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.
Investită fiind cu soluţionarea recursului declarat de reclamanţii S.L. (fostă M.), M.F.I., P.F., P.P., L.D., D.V., C.A.A., D.C., S.A. împotriva deciziei nr. 2852 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Călăraşi, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea recursului împotriva hotărârii pronunţate în dosarul nr. 2877/116/2007 a Tribunalului Călăraşi şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată invocându-se în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă se susţine că instanţa de fond a greşit când a apreciat fondul problemei, existând de fapt o stare de discriminare în cadrul personalului auxiliar.
Verificând legalitatea deciziei recurate în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constata ca recursul declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente.
Art. 19 pct. 3 din Legea 50/1996, dispune că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura falimentului, actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală şi civilă, a actelor comisiei pentru cetăţenie, precum si cei care sunt secretarii comisei de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizaţie lunară de 10% din salariul brut , calculată în raport de timpul efectiv lucrat.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 cu cele ale art. 3 alin. (8) din OG nr. 8/2007 rezultă că beneficiază de procentul de 10%, numai personalul auxiliar expres prevăzut în actele normative menţionate, respectiv grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, acelor de executare penală şi executare civilă, a actelor comisiei pentru cetăţenie, precum şi cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, conducătorii de carte funciară şi numai în raport de timpul efectiv lucrat. Or, din adresa nr. 2877/116/2007 emisă şi comunicată de pârâtul Tribunalul Călăraşi pentru termenul de judecată din 20 decembrie 2007, ( fila 71 dosar fond) rezultă că niciunul dintre reclamanţi nu îndeplineşte atribuţii privind efectuarea unor acte prevăzute de art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996.
Faţă de dispoziţiile menţionate cât şi faţă de procedura concretă în care se poate acorda indemnizaţia de 10%, personalul auxiliar de specialitate care nu participă la activităţile prevăzute în aceste dispoziţii nu poate beneficia de procentul în discuţie.
Ca atare pentru considerentele expuse , recursul declarat in cauză se priveşte ca nefondat şi in baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins in consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii S.L. (fostă M.), M.F.I., P.F., P.P., L.D., ş.a., împotriva deciziei nr. 2852 din 20 decembrie 2007 a Tribunalului Călăraşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6306/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6235/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
