ICCJ. Decizia nr. 6809/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6809
Dosar nr. 1815/111/2007
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă ;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 5708/C din 10 noiembrie 2005 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul A.T., în calitate de mandatar al numitului T.P., a solicitat anularea dispoziţiei nr. 4035 din 10 octombrie 2005, emisă de Primarul municipiului Oradea, prin care a fost respinsă notificarea formulată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prima solicitare de atribuire a terenului conform Legii nr. 18/1991 a fost formulată de socrul său P.T., că, prin notificarea nr. 597/2001 din 13 august 2001, a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului situat în Oradea, notificarea fiind însoţită de actele doveditoare prin care s-a demonstrat dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat şi conţinând, chiar dacă indirect, manifestarea de voinţă a persoanei îndreptăţite de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
A mai menţionat mandatarul reclamantului în cuprinsul acţiunii formulate că, această notificare a fost formulată pe numele său, însă în vederea realizării drepturilor proprietarului P.T., invocând în acest sens că, în baza contractului de întreţinere încheiat cu acesta, îi revenea nu numai obligaţia morală şi legală de a asigura întreţinerea socrilor săi, dar şi aceea de a asigura apărarea dreptului acestora de acces la justiţie.
În concluzie, s-a menţionat în cuprinsul acţiunii formulate, dispoziţia de respingere a notificării este nelegală, fiind invocate în drept dispoziţiile art. 3, art. 21, art. 22, art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 589/C din 26 septembrie 2006 a Tribunalului Bihor, a fost admisă contestaţia formulată de A.T. în reprezentarea reclamantului T.P., decedat în cursul procesului, continuat de moştenitoarea A.F. şi T.F. prin acelaşi mandatar, în contradictoriu cu Instituţia Primarului Municipiului Oradea şi în consecinţă, s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 4035 din 10 octombrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Oradea, prin care a fost respinsă notificarea formulată.
A fost obligat Primarul Municipiului Oradea la emiterea unei noi dispoziţii motivate de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în favoarea moştenitorilor defunctului T.P., pentru imobilul solicitat de acesta prin notificarea nr. 597 din 13 august 2001, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele :
Prin dispoziţia de respingere a notificării nr. 4035 din 10 octombrie 2005, emisă de primarul municipiului Oradea, a fost respinsă notificarea nr. 597 din 13 august 2001 formulată de petentul A.T., motivat de faptul că acesta nu a dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat şi nu a fost dovedită calitatea sa de moştenitor.
Notificarea a fost depusă de către A.T., fără a se menţiona în cuprinsul acesteia calitatea de mandatar al persoanei îndreptăţite, însă, raportat la toate demersurile făcute până în momentul soluţionării cererii, rezultă că acesta a acţionat în calitate de mandatar al persoanei îndreptăţite la măsuri reparatorii, respectiv în numele acesteia şi pentru realizarea drepturilor reclamantului T.P.
Apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva sentinţei civile nr. 589 din 26 septembrie 2006 a Tribunalului Bihor a fost admis de Curtea de Apel Oradea prin Decizia civilă nr. 23 din 13 februarie 2007 şi, în consecinţă, a fost desfiinţată sentinţa atacată şi trimisă cauza la Tribunalul Bihor pentru rejudecare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că titularul dreptului nu numai că nu a fost citat în proces, dar nici nu a figurat ca parte, calitatea de reclamant având-o mandatarul acestuia, mai mult chiar, deşi nici nu s-a făcut dovada decesului acestuia şi a calităţii de moştenitoare a numitelor A.F. şi T.F., hotărârea s-a pronunţat în contradictoriu şi cu acestea, fiind obligat intimatul să acorde despăgubiri în favoarea unor persoane care nu au figurat ca părţi în cauză.
În rejudecare, Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 45 A din 12 martie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Oradea împotriva sentinţei civile nr. 629/C din 20 septembrie 2007 a Tribunalului Bihor, reţinând următoarele:
Apelantul nu a făcut dovada susţinerii că T.P., socrul reclamantului, deţinea doar un drept de folosinţă veşnică asupra terenului, astfel că, în urma exproprierii, patrimoniul persoanei expropriate a suferit doar pierderea contravalorii construcţiei, nu şi a suprafeţei de teren respective.
Faptul exproprierii nu a fost contestat, astfel încât operează o prezumţie de proprietate asupra întregului imobil în favoarea titularului expropriat.
Preluarea de către stat a suprafeţei de teren menţionată s-a făcut în mod abuziv.
Împotriva deciziei civile nr. 45 A din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Oradea, a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Oradea, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi considerând criticabilă soluţia pronunţată sub următoarele aspecte:
Din C.F. nr. 2978 Seleuş rezultă că terenul a fost proprietatea Statului Român din anul 1958, T.P. având doar un drept de folosinţă veşnică, notat în anul 1985.
Notificatorul este fost proprietar tabular doar asupra casei, fapt confirmat şi de adresa nr. 2181/2003 a RA A. Oradea, care atestă valoarea despăgubirilor primite la data exproprierii, despăgubiri acordate doar pentru construcţii.
Analizând Decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, se constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente :
Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora; b) persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv; c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptăţirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă, precum şi partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă şi-au reluat activitatea în condiţiile legii [art. 3 alin. (1)]; ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul prezentei legi [art. 3 alin. (2)]; de prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite [art. 4 alin. (2)].
Prin criticile formulate, recurentul reiterează de fapt susţinerile formulate în apel şi asupra cărora instanţa de apel în mod corect s-a pronunţat în sensul că acesta nu a făcut dovada că T.P., socrul reclamantului, deţinea doar un drept de folosinţă veşnică şi nu de proprietate asupra terenului în litigiu.
Prin notificarea formulată, A.T., în calitate de mandatar al persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Oradea, depunând în susţinerea notificării, acte doveditoare.
Nici cu ocazia judecăţii în fond şi nici cu ocazia judecării apelului, pârâtul nu a contestat că preluarea de către stat a imobilului în litigiu s-a făcut în mod abuziv, astfel că, în mod corect a reţinut instanţa de apel că, astfel, operează prezumţia de proprietate asupra întregului imobil în favoarea titularului care a fost expropriat, astfel că şi măsurile reparatorii trebuie să se refere la întregul imobil.
Astfel fiind, constatându-se neincidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum şi faptul că celelalte susţineri cuprinse în cererea de recurs vizează eventual motive de netemeinicie şi nu de nelegalitate a deciziei atacate, Curtea va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 45 A din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7337/2007. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7143/2007. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
