ICCJ. Decizia nr. 6337/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 25 octombrie 2006 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtului C.R.L. în statele Uniunii Europene, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
în motivarea acțiunii s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 2 septembrie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată prin O.G. nr. 5/2006.
Prin sentința civilă nr. 208/C/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor acțiunea a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit dispoziției înscrise în art. 2 din cel de-al patrulea protocol adițional al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, dreptul la libera circulație este garantat, prevăzându-se totodată că exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acela care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
în contextul acestor dispoziții, s-a apreciat că nu se poate reține în sarcina pârâtului un comportament necorespunzător, ce ar fi fost de natură să justifice necesitatea instituirii măsurii privind restrângerea dreptului la liberă circulație.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe, susținând că acțiunea trebuia admisă motivat de faptul că potrivit art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului pot fi stabilite anumite îngrădiri cu scopul de a asigura respectarea drepturilor și libertăților altora, ori o astfel de îngrădire este prevăzută de Legea nr. 248/2005.
Prin decizia civilă nr. 147/A din 25 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Bihor, decția civilă mixtă, apelul a fost respins ca nefondat.
în motivarea acestei decizii s-a reținut că expulzarea dispusă de autoritățile belgiene nu este prin ea însăși suficientă pentru ca instanța română să interzică dreptul de circulație al cetățeanului său pe teritoriul Belgiei, ci trebuie să aprecieze necesitatea restrângerii unui astfel de drept de ordinea juridică în vigoare la momentul aplicării unei eventuale astfel de măsuri, iar în prezent, în materie este aplicabil art. 48 din Tratatul C.E.E. precum și art. 4 din Directiva 2004/38/CE. S-a mai reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca instanța să ia măsura extremă a restrângerii dreptului la circulație al cetățeanului român potrivit acestor norme.
Această decizie a fost atacată cu recurs de către reclamantă, care a invocat drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susține, în esență, că din dispozițiile art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005 rezultă că singura condiție necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie.
Măsura dispusă prin art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 , se arată în continuare , se circumscrie situațiilor expres prevăzute de art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern, așa cum se arată și în decizia Curții Constituționale nr. 855 din 28 noiembrie 2006.
Legea nr. 248/2005 asigură implementarea prevederilor constituționale, a art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art. 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și a art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Recursul nu este fondat.
Articolul 38 din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii dreptului la libera circulație în străinătate, pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord de readmisie, însă, odată cu semnarea actului de aderare a României, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.
Această prioritate este stabilită de art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Conform dispozițiilor art. 307 alin. (1) și (2) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării ce au generat drepturi și obligații, iar, față de această prevedere, legislația comunitară este de imediată aplicare.
De aceea, legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară, iar dreptul la liberă circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directivă 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 29 aprilie 2004.
Acest act normativ este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică. în alin. (2), textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul instituind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține recurenta.
Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, chiar dacă returnarea s-a produs anterior aderării României la Uniunea Europeană, cum este cazul în speță, deoarece dispozițiile dreptului comunitar sunt de imediată aplicare.
în cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă.
Intimatul pârât a fost returnat din Belgia pentru ședere ilegală, fără să fi fost judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale.
Or, față de art. 27 alin. (2) din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului-pârât doar pe motiv de ședere ilegală în Belgia, ar fi încălcat principiul proporționalității.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantă a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6446/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6197/2007. Civil → |
|---|
