ICCJ. Decizia nr. 636/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 636.
Dosar nr. 25237/3/200.
Şedinţa publică din 4 octombrie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 369 din 10 martie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins contestaţia formulată de contestatorii I.G., Ş.C., I.M., I.E., M.I., A.R.N., M.G. şi E.I., în contradictoriu cu A.N.A.P.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin întâmpinare s-a invocat excepţia inadmisibilităţii, în raport de despăgubirile pretinse de reclamanţi, însă acest mijloc de apărare vizează modul de soluţionare a acţiunii.
De aceea, nu este o excepţie procesuală privind neîndeplinirea condiţiilor de exerciţiu ale acţiunii, care are ca obiect principal anularea deciziei emise.
Cercetând fondul, tribunalul a reţinut că prin Decizia nr. 330 din 29 iunie 2005 pârâta a respins cererea reclamanţilor, formulată prin notificarea nr. 323 din 2 iulie 2001, pentru restituirea prin echivalent a imobilului, teren, situat în Ploieşti, deoarece nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate şi a calităţii de moştenitor.
Tribunalul a mai reţinut, că Decizia contestată a fost emisă ca urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 747 din 21 ianuarie 2005 a Judecătoriei Ploieşti, prin care pârâta a fost obligată, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, să emită un răspuns faţă de cererea reclamanţilor pentru acordarea de despăgubiri, însă între părţi au mai existat şi alte litigii generate de aplicarea Legii nr. 10/2001. Într-un asemenea litigiu, prin sentinţa civilă nr. 89 din 21 ianuarie 2005 a Tribunalului Prahova, a fost admisă contestaţia precizată, formulată de contestatori, în contradictoriu cu Primăria Ploieşti, S.N. A.R. SA Bucureşti şi S.N. A.R. SA, sucursala Ploieşti, a fost anulată Decizia nr. 6049/2004 emisă de Primăria Ploieşti şi au fost obligate intimatele A.N.A.R. Bucureşti şi A.N.A.R. SA Buzău, SG. A Ploieşti la despăgubiri, în condiţiile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, pentru terenul în suprafaţă de 1288 mp, situat în Ploieşti, (parte din terenul în suprafaţă de 1326 mp solicitat de contestatori). Deşi nu sunt incidente prevederile art. 1201 C. civ. şi reclamanţii nu au înţeles să depună alte acte doveditoare privind soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 89/2005, dreptul acestora a fost valorificat deja pe altă cale, pârâta fiind obligată să le restituie terenul care a făcut obiectul notificării soluţionată prin Decizia contestată în prezenta cauză.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 160 din 13 martie 2007, a respins apelul declarat de contestatori împotriva acestei sentinţe.
Instanţa de apel a reţinut că, pentru terenul situat în Ploieşti, persoanele îndreptăţite au formulat trei notificări.
Una din notificări a fost adresată Primăriei Ploieşti şi a fost soluţionată prin Decizia nr. 6049/2004. Această decizie a fost contestată, iar contestaţia a fost soluţionată prin Decizia civilă nr. 499 din 12 aprilie 2005 a Curţii de Apel Prahova, cauză în care a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale a A.N.A.R. şi a fost obligată această pârâtă să acorde despăgubiri prin echivalent pentru suprafaţa de 1288 mp teren.
O altă notificare a fost adresată A.N.A.R. şi a fost soluţionată prin Decizia nr. 330/2005, contestată în prezenta cauză, iar a treia notificare a fost formulată de contestatoarea E.I. şi a fost soluţionată prin Decizia nr. 51/2005 a Tribunalului Bucureşti.
A reţinut instanţa de apel, că sentinţa apelată este legală şi temeinică, pentru că intimata a fost deja obligată la acordarea de despăgubiri pentru terenul în litigiu, printr-o hotărâre judecătorească care a intrat sub autoritatea de lucru judecat şi constituie titlu executoriu. De aceea, intimata nu mai poate fi obligată la acordarea altei forme de despăgubire pentru aceeaşi suprafaţă de teren, iar Decizia nr. 51/2005 a ANAR a fost avută în vedere în motivarea deciziei nr. 499/2005 a Curţii de Apel Prahova.
Soluţionarea neunitară a cererilor s-a datorat faptului că au fost formulate mai multe notificări pentru aceeaşi suprafaţă de teren şi, „pentru că o notificare a fost soluţionată în mod irevocabil prin acordarea de despăgubiri în condiţiile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 10/2001", în prezenta cauză contestatorii doresc modificarea soluţiei. Deciziile au numere diferite, însă au acelaşi obiect şi nu s-a putut reţine existenţa triplei identităţi, pentru că au fost emise de autorităţi diferite. Consecinţele juridice ale soluţionării cererii deduse judecăţii sunt însă identice cu cele ale autorităţii de lucru judecat, pentru că litigiul a fost soluţionat în mod irevocabil prin obligarea pârâtei să acorde contestatorilor măsuri reparatorii prin echivalent pentru acelaşi imobil.
S-a mai reţinut că, faţă de această împrejurare, tribunalul nu a mai analizat pe fond contestaţia, pentru a nu pronunţa soluţii diferite, potrivnice, în aceeaşi pricină.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii care, fără să invoce vreun motiv de recurs, au arătat că tribunalul nu a restituit imobilul în natură, că nu s-a dovedit faptul încasării despăgubirilor şi că eronat „s-a înţeles că apelanţii contestatori au formulat trei notificări pentru terenul situat în str. I. nr. 38".
Recurenţii au arătat care au fost împrejurările ce au determinat formularea celor trei notificări şi că rămânând valabilă Decizia contestată intimata pârâtă „s-ar putea prevala de ea", şi au cerut ca intimata să fie obligată să depună înscrisul din care să rezulte natura capitalului societăţii, pentru a se putea stabili cine este obligat conform legii să plătească despăgubiri băneşti.
Recursul este nul.
Conform art. 302 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 C. proc. civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Articolul 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică, iar motivele de recurs sunt prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În prezenta cauză, recurenţii nu s-au conformat exigenţelor cerute de art. 302, art. 303 C. proc. civ., deoarece în declaraţia de recurs nu au invocat vreun motiv de recurs şi nici nu au făcut susţineri care să facă posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
Recurenţii au arătat că imobilul nu le-a fost restituit, au prezentat împrejurările care au determinat formularea notificărilor şi au cerut ca intimata să fie obligată să prezinte un înscris, fără să formuleze critici care să privească nelegalitatea soluţiei respingerii contestaţiei motivat de faptul că printr-o hotărâre judecătorească care a intrat sub autoritate de lucru judecat intimata a fost obligată deja la despăgubiri către recurenţi pentru imobilul care face obiectul litigiului.
Prin urmare, faţă de soluţia pronunţată de tribunal, păstrată prin Decizia atacată, susţinerile recurenţilor nu sunt susceptibile de încadrare în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
De aceea, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., va fi constatat nul recursul declarat de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanţii E.I., I.G., Ş.C., I.M., I.E., M.I., A.R.N. şi M.G. împotriva deciziei nr. 160 din 13 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6367/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7741/2007. Civil → |
|---|
