ICCJ. Decizia nr. 6396/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6396
Dosar nr. 342/100/200.
Şedinţa publică din 4 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat Tribunalului Maramureş restrângerea exercitării pe timp de cel mult trei ani a dreptului la liberă circulaţie în Italia, ţară membră a Uniunii Europene, în ce o priveşte pe pârâta V.G.F., cu motivarea că aceasta a fost returnată din Italia la 14 noiembrie 2006 în baza Acordului de readmisie încheiat între România şi această ţară.
Instanţa sesizată, prin sentinţa civilă nr. 78 din 26 ianuarie 2007 a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei.
Apelul declarat de către Direcţia Generală de Paşapoarte a fost respins de Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 151 din 26 aprilie 2007. Instanţa, în mod implicit, a schimbat motivarea instanţei de fond, apreciind, indirect, ca fiind nefondată acţiunea şi a respins ca nefondat apelul.
Reclamanta a declarat recurs şi a solicitat casarea hotărârilor şi pe fond admiterea cererii sale.
Dezvoltând cererea de recurs se susţine, în esenţă, că dreptul la libera circulaţie nu este absolut ci este supus unor limitări legale interne şi comunitare. Or, pârâtul prin comportamentul său a încălcat normele legale franceze, comunitare şi interne.
Recursul astfel motivat corespunde cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând recursul se constată că acesta este fondat.
Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a exercitării dreptului la libera circulaţie a unui cetăţean român în statele membre poate fi dispusă în baza legislaţiei naţionale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005] numai în concordanţă cu legislaţia comunitară.
Conform art. 27 alin. (1) şi (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie, pentru motive de ordine publică, iar măsura restrângerii nu poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză.
Din probele prezentate de reclamantă pârâta a plecat în Italia la 27 aprilie 2006, a locuit în localitatea San Giorgio del Sol unde a lucrat fără document necesar. Pe 5 noiembrie 2006 (cu mult peste termenul legal de şedere de 90 de zile) a fost reţinută de poliţia italiană, a fost dusă într-un centru pentru străini şi returnată în România la 14 noiembrie 2006 sub pază.
Aşadar, pârâtul a încălcat norma internă a statului italian, deci ordinea publică cu privire la dreptul de şedere şi de muncă, norma internă română, fiind deci aplicabilă norma comunitară citată.
Pe cale de consecinţă, recursul va fi admis, ambele hotărâri casate şi, în rejudecarea cauzei, se va admite cererea reclamantei şi se va dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie al pârâtei pe teritoriul Italiei pe timp de şase luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei civile nr. 151/A din 26 aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 78 din 26 ianuarie 2007 a Tribunalului Maramureş şi, rejudecând cauza, admite cererea şi dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie al pârâtei V.G.F. pe teritoriul Italiei, pe timp de şase luni.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6488/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6305/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
