ICCJ. Decizia nr. 6488/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6488
Dosar nr. 4361/44/200.
Şedinţa publică din 9 octombrie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la 11 martie 2003 reclamantele M.M. şi I.I.A. au chemat în judecată pe pârâtele Primăria Focşani şi Prefectura judeţului Vrancea pentru obligarea acestora să le restituie prin echivalent imobilele ce au fost preluate în mod abuziv, situate în Focşani.
Tribunalul Vrancea prin sentinţa civilă nr. 97 din 17 martie 2004 a respins excepţiile de prematuritate a acţiunii şi de lipsă de calitate procesuală pasivă invocate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi, respectiv Primăria Municipiului Focşani.
A fost admisă acţiunea reclamantelor şi s-a stabilit în favoarea acestora valoarea măsurilor reparatorii în sumă de 6.115.833.392 lei.
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că art. 23 din Legea nr. 10/2001 instituie în sarcina unităţii deţinătoare obligaţia de a se pronunţa asupra notificării în termen de 60 de zile de la depunerea notificării şi ca atare lipsa răspunsului faţă de această obligaţie înlătură o eventuală invocare a prematurităţii acesteia.
S-a apreciat că preluarea abuzivă, aşa cum e reglementată de art. 2 lit. a)-h), este imputabilă statului şi în această calitate, pentru opozabilitatea repunerii în situaţia anterioară, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice are calitatea să stea în proces.
Pe fond s-a constatat că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite conform art. 3 din Legea nr. 10/2001 şi că aceştia au dovedit dreptul de proprietate al autorului lor, M.Z. asupra imobilelor revendicate, imobile naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950.
Prin expertiză s-a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia civilă nr. 1453/A din 17 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei Primăria Municipiului Focşani, ca tardiv apelul Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.
Prin Decizia nr. 5436 din 5 iulie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul Primăriei Municipiului Focşani şi a admis recursul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice .
Decizia nr. 1453/2004 a fost casată în parte şi s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului declarat de Statul Român, la aceeaşi instanţă constatându-se că acest apel a fost greşit considerat tardiv.
S-a constatat că apelul a fost predat în termen al oficiul poştal (la 14 aprilie 2004, în raport de data comunicării dovezilor, 29 martie 2004) conform probelor administrate în recurs. Ca urmare, instanţa de apel neintrând în examinarea criticilor pe fond, deoarece a admis excepţia arătată, s-a considerat necesar să se trimită cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului acestui pârât.
Curtea de Apel Galaţi rejudecând apelul Statului Român, prin Decizia civilă nr. 405/A din 14 noiembrie 12006, a respins ca nefondat apelul.
În raport de dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie unor probleme în cauză a fost analizată din apelul acestei părţi, numai critica privind greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a Statului Român.
S-a constatat că în spiritul Legii nr. 10/2001, preluarea abuzivă generică, reglementată de art. 2 lit. a)-h) este imputabilă Statului Român care are calitate să stea în proces ca pârât pentru opozabilitatea repunerii în situaţia anterioară.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice pentru greşita aplicare a Legii nr. 10/2001 cu neobservarea art. 28 alin. (3) ca şi a dispoziţiei de ordin general prevăzut de Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi juridice, în art. 25.
În drept s-a invocat art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
Recursul este întemeiat şi se va admite pentru considerentele ce urmează.
Răspunderea diferitelor instituţii pentru preluările abuzive de proprietăţi după 6 martie 1945 este reglementată precis de către dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
În cadrul prevederilor instituite de Lega nr. 10/2001, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice poate fi chemat în judecată doar atunci când unitatea deţinătoare a imobilului nu este identificată.
Acest text face de altfel aplicarea principiului general al reprezentării Statului în proces de către Ministerul Finanţelor, consacrat de art. 25 din Decretul nr. 31/1954. Potrivit acestui din urmă text Ministerul Finanţelor reprezintă Statul ca subiect de drepturi şi obligaţii în faţa organelor de justiţie, precum şi în alte situaţii în care acesta participă nemijlocit , în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ.
Legea nr. 10/2001 a stabilit reprezentarea Statului la aplicarea măsurilor reparatorii, în situaţia în care se cunoaşte entitatea deţinătoare a imobilului, în sarcina acelei instituţii.
Ca urmare, în mod greşit au apreciat instanţele că şi în această din urmă situaţie, Ministerul Finanţelor în reprezentarea Statului Român trebuie să stea în proces.
Constatând întemeiat recursul pârâtului în raport de împrejurarea că Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice nu are calitatea procesuală pasivă, se va admite recursul, se va modifica Decizia nr. 405A/2006 a Curţii de Apel Galaţi în sensul că se va admite apelul Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi se va schimba în parte sentinţa civilă nr. 47/2004 a Tribunalului Vrancea.
Se va respinge acţiunea împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor prin D.G.F.P. Vrancea împotriva deciziei nr. 405 A din 14 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Modifică Decizia în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Statului Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor prin D.G.F.P. Vrancea împotriva sentinţei nr. 98 din 17 martie 2004 a Tribunalului Vrancea.
Schimbă în parte sentinţa în sensul că respinge acţiunea faţă de pârâtul Statului Român ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6530/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6396/2007. Civil → |
|---|
