ICCJ. Decizia nr. 6399/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6399
Dosar nr. 541/86/2007
Şedinţa publică din 4 octombrie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 23 decembrie 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a chemat în judecată pe pârâtul A.V., solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă circulaţie în Italia pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, întemeiate pe art. 38 şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susţinut că, la 28 noiembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Italia conform Acordului de readmisie încheiat de România cu acea ţară.
Tribunalul Suceava, secţia civilă, prin sentinţa nr. 257 din 6 februarie 2007, a respins cererea pe considerentul că, potrivit art. 38 lit. a) şi art. 52 din Legea nr. 248/2005, măsura de restrângere a exercitării dreptului pârâtului la liberă circulaţie putea fi dispusă numai până la data aderării României la Uniunea Europeană, iar acest eveniment a avut loc la 1 ianuarie 2007.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 155 din 27 aprilie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reţinând că:
- art. 38 din Legea nr. 248/2005 este contrar Directivei nr. 38/2004, care prevede că restrângerea libertăţii de circulaţie a cetăţenilor Uniunii Europene se poate face numai pentru anumite motive, şi nu doar potrivit acordurilor de readmisie;
- în speţă, pârâtul nu a stat în Italia mai mult de 3 luni şi nu s-a făcut dovada existenţei vreunuia dintre motivele prevăzute de art. 27 din directiva precizată.
Reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, admiterea cererii şi restrângerea dreptului pârâtei la liberă circulaţie în Italia, pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susţinut că soluţia pronunţată în cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
Această critică, a cărei dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată deoarece:
- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii români beneficiază de dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre în condiţiile prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.
- potrivit art. 6 alin. (1) şi art. 27 din menţionata directivă, cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;
- or, în declaraţia dată la returnare, pârâtul a recunoscut că a locuit în Italia timp de peste două luni şi că în acest interval a lucrat fără forme legale;
- această conduită a pârâtului este evident contrară ordinei publice şi justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. (1) din directiva precizată şi art. 38 din Legea nr. 248/2005.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis în sensul casării ambelor hotărâri şi rejudecării pricinii.
Totodată, urmează ca în rejudecare să fie admisă cererea reclamantei şi, potrivit criteriilor înscrise în art. 27 alin. (2) din aceeaşi directivă, să se limiteze exercitarea dreptului pârâtului la liberă circulaţie în Italia pe timp de 3 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei civile nr. 155 din 27 aprilie 2007 a Curţii de Apel Suceava.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 257 din 6 februarie 2007 a Tribunalului Suceava şi rejudecând cauza, admite cererea şi dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie al pârâtului A.V. pe teritoriul Italiei, pe timp de 3 luni.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 775/2007. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 6398/2007. Civil → |
|---|
