ICCJ. Decizia nr. 6394/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6394
Dosar nr. 16008/1/200.
Şedinţa publică din 4 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 680 din 28 noiembrie 2001 a Tribunalului Iaşi a fost admisă acţiunea formulată de G.E., dispunându-se obligarea Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 92.173.321 lei, cu titlu de daune materiale şi 3.000.000.000 lei, cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că reclamantul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune în dauna avutului public, delapidare şi abuz în serviciu contra intereselor publice, fiind arestat preventiv în perioada 31 martie 1993-18 februarie 1994.
Prin sentinţa penală nr. 1911 din 11 decembrie 1996 a Judecătoriei Buzău, s-a dispus achitarea celui în cauză pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, soluţie menţinută prin Decizia penală nr. 284 din 6 martie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru că a fost arestat în mod greşit, cel în cauză a formulat acţiunea de faţă, ce a fost admisă în baza dispoziţiilor art. 504-506 C. proc. pen. Au fost stabilite daunele materiale în raport de contravaloarea salariilor reactualizate de care a fost lipsit reclamantul. Cu privire la daunele morale s-a avut în vedere că prin privarea de libertate i s-a afectat grav sănătatea celui în cauză şi că toată durata procesului penal de câţiva ani i-a produs traume psihice.
Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva acestei sentinţe, au fost respinse ca nefondate prin Decizia civilă nr. 645 din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
S-a reţinut de asemenea că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare în cauză a prevederilor art. 504-506 C. proc. pen., având în vedere consecinţele arestării nelegale asupra celui în cauză şi a familiei sale. S-a considerat şi că a fost stabilit corect cuantumul despăgubirilor cuvenite, în raport de probele administrate. S-a realizat astfel o reparaţie integrală, echitabilă şi adecvată pentru suferinţele suportate de reclamant şi membrii familiei sale, în raport de valorile lezate prin privarea de libertate, ceea ce a fost de natură a-i afecta grav situaţia familială, socială şi profesională a celui în cauză, care anterior avea un statut social şi profesional deosebit.
Împotriva acestei decizii au declarat recursurile de faţă Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
În primul recurs se susţine că instanţele au acordat daunele morale în raport de un material probator insuficient şi neconcludent, cuantumul stabilit fiind exagerat.
În ceea ce priveşte daunele materiale, se susţine că reactualizarea drepturilor salariale de care a fost lipsit reclamantul trebuie să se facă în raport de indicele, rata inflaţiei la zi, care la 31 iulie a fost de 116,3% şi nu în raport de indicele, preţ de consum.
În cel de al doilea recurs, se susţine că daunele morale nu au fost pe deplin dovedite, că cele două bilete de ieşire din spital nu fac deplină dovadă că reclamantul ar fi contractat o boală gravă, exact în perioada celor 10 luni de privare de libertate Se arată în motivarea recursului şi că nu a fost administrat în cauză un probatoriu „apt de a demonstra că echivalentul bănesc acordat este cel potrivit, sub aspectul cuantumului, cu suferinţa psihică efectivă a victimei".
Ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
De observat că ambele recursuri sunt încadrate în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Potrivit acestui text modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Din motivarea recursurilor astfel cum a fost redată în sinteză nu rezultă că cele două recursuri vizează lipsa temeiului legal al hotărârii, ori încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Dimpotrivă, fără a se aduce critici asupra soluţionării cererii în condiţiile art. 504 – 507 C. proc. civ., se fac susţineri numai în legătură cu cuantumul despăgubirilor stabilite, îndeosebi a celor ce prezintă daunele morale şi cu privire la lipsa unui material probator suficient şi convingător în susţinerea cererii.
Acestea nu pot fi încadrate în prevederile invocate, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi în niciuna dintre prevederile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., pentru că vizează greşita interpretare a probelor sau insuficienţa lor, chiar aprecierea subiectivă a cuantumului despăgubirilor stabilite.
Cum niciunul dintre acestea nu poate face obiect de analiză în recurs, în condiţiile în care prevederile art. 304 pct. 10 şi 11 au fost abrogate, rezultă că hotărârea adoptată în apel este în afara criticii.
Ar fi de analizat în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. numai criticile legate de reactualizarea daunelor materiale. Dar, cum în cauză s-a urmărit acoperirea integrală a pagubei suferite în raport de un ansamblu de criterii, avut în vedere cu ocazia efectuării unei expertize de specialitate, rezultă că şi acest motiv de recurs nu poate fi primit.
Aşa fiind, recursurile de faţă sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Iaşi împotriva deciziei civile nr. 645 din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6398/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 637/2007. Civil → |
|---|
