ICCJ. Decizia nr. 647/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 647
Dosar nr. 2444/1/200.
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
La 6 ianuarie 2003, reclamanţii T.E., C.S.A. şi H.I. au chemat în judecată pe pârâtele SC D.T. SA şi A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.), solicitând:
- constatarea nulităţii absolute a deciziei statului de preluare a imobilului situat în Tr. Severin;
- obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor cuvenite pentru terenul de 830,70 mp şi a două corpuri de casă, demolate în vederea construirii magazinului universal „D.".
În motivarea cererii, întemeiate pe Legea nr. 10/2001, reclamanţii au susţinut că:
-terenul şi cele două clădiri situate la adresa menţionată au aparţinut defuncţilor G. şi I.G., autorii lor şi au fost preluate de stat prin Decretul nr. 92/1950 deşi proprietarii făceau parte din categoria persoanelor exceptate de la naţionalizare;
- ulterior preluării, care s-a realizat fără plata vreunor despăgubiri, cele două clădiri au fost demolate, iar pe teren a fost edificat Magazinul universal D.;
- nu au primit niciun răspuns la notificările adresate Primăriei Tr. Severin şi Prefecturii judeţului Mehedinţi.
Pe parcursul procesului, la cererea reclamanţilor, în cauză a fost introdus Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de pârât.
Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 92 din 4 februarie 2005, a admis în parte acţiunea şi a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea prin echivalent, în limita sumei de 3.100.439.018 lei, contravaloarea imobilului în litigiu.
Totodată, instanţa i-a obligat pe pârâţii A.V.A.S. şi M.F.P. să emită decizie motivată de stabilire a societăţilor comerciale şi a numărului de acţiuni corespunzătoare şi, respectiv, titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul privatizării, în funcţie de opţiunea reclamanţilor şi să le plătească acestora 10.000.000 lei cheltuieli de judecată şi a respins cererea faţă de pârâta SC D.T. SA Tr. Severin.
S-a reţinut că:
- imobilul în litigiu (teren şi două clădiri având destinaţia de locuinţe) a aparţinut autorilor reclamanţilor, de la care a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950, fără titlu valabil;
- pârâta SC D.T. SA Tr. Severin s-a reorganizat conform Legii nr. 15/1990 şi apoi s-a privatizat, cumpărând de la fostul F.P.S. Oltenia întregul patrimoniu.
- în atare situaţie, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, în limita sumei de 3.100.439.018 lei, stabilită de expertizele tehnice;
- obligaţia restituirii în echivalent incumbă pârâţilor A.V.A.S. (instituţie care a efectuat privatizarea) şi M.F.P.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 2889 din 9 noiembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanţi şi pârâţii Statul Român, prin M.F.P. şi D.G.F.P. Mehedinţi şi A.V.A.S., reţinând că:
- reclamanţii au parcurs procedura administrativă prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel că nu pot fî sancţionaţi cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă pentru pasivitatea manifestată de instituţiile notificate, care nu le-au dat niciun răspuns;
- art. 27 din Legea nr. 10/2001 este aplicat corect deoarece preluarea imobilului a fost abuzivă, iar terenul se află în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate integral;
-prima instanţă a stabilit corect măsurile reparatorii în două modalităţi, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001;
- de asemenea, prima instanţă i-a obligat corect pe pârâţi să emită decizii motivate, în funcţie de opţiunea reclamanţilor şi să le plătească acestora cheltuieli de judecată;
- pârâta A.V.A.S., deşi a fost legal citată, nu s-a prezentat la efectuarea expertizei.
Pârâta A.V.A.S. a declarat recurs prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri şi pe fond respingerea acţiunii în privinţa sa.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 4-6 şi 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut că:
- reclamanţii au solicitat despăgubiri băneşti, astfel că prima instanţă le-a acordat ceea ce nu au cerut, iar instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestei critici, invocată expres;
- este lipsită de calitate procesuală pasivă deoarece nu are competenţa să acorde despăgubiri băneşti;
- potrivit art. 32 din Legea nr. 10/2001, notificările privitoare la construcţii demolate se soluţionează de primarul unităţii administrativ teritoriale în a cărei rază se află imobilul;
- instanţele de fond şi apel s-au substituit entităţilor investite cu soluţionarea procedurii administrative, depăşind astfel atribuţiile puterii judecătoreşti;
- în urma modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, nu poate fî obligată la acordarea de acţiuni.
- nu a fost citată la efectuarea expertizei şi, nefiindu-i comunicat raportul de expertiză, nu a avut nici posibilitatea să formuleze obiecţiuni;
- nu s-a stabilit partea care îi revine din cheltuielile de judecată acordate de prima instanţă.
Critica referitoare la greşita obligare a recurentei la emiterea unei decizii motivate de stabilire, prin negociere cu reclamanţii, a societăţilor comerciale şi a numărului de acţiuni corespunzătoare valorii imobilului, este fondată deoarece:
- în urma modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii în echivalent prevăzute iniţial de art. 27 alin. (1) au fost înlocuite cu despăgubiri:
- aceste despăgubiri se propun de instituţia care a efectuat privatizarea şi se stabilesc de Comisia Centrală, conform procedurii prevăzute de art. 16 din Titlul VII al legii modificatoare, în vigoare la data judecării apelurilor.
Toate celelalte critici sunt nefondate deoarece:
- recurenta nu a soluţionat în termenul prevăzut de lege notificarea formulată de reclamanţi conform Legii nr. 10/2001;
- în atare situaţie, instanţa de judecată avea posibilitatea să se substituie recurentei, care nu putea susţine apoi că prin măsurile reparatorii în echivalent astfel stabilite, reclamanţii ar fi primit mai mult decât au cerut;
- măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de art. 27 din Legea nr. 10/2001 se referă la întregul imobil preluat abuziv de stat, fără a face distincţie între teren şi construcţii;
- evaluarea imobilului în litigiu se va face potrivit dispoziţiilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel că valoarea stabilită prin raportul de expertiză nu mai prezintă relevantă;
- obligaţia referitoare la plata cheltuielilor de judecată, în privinţa căreia sunt incidente dispoziţiile art. 277 C. proc. civ., a fost stabilită corect de prima instanţă.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.., prezentul recurs va fi admis şi, drept consecinţă, se va modifica hotărârea atacată, în sensul admiterii apelului declarat de A.V.A.S., schimbării sentinţei, constatării că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor şi obligării recurentei la emiterea deciziei motivate de acordare a acestor despăgubiri, conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 2889 din 9 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Modifică Decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinţei nr. 92 din 4 februarie 2005 a Tribunalului Mehedinţi.
Schimbă sentinţa, astfel: Constată că reclamanţii T.E., H.I., C.S.A. sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent, sub formă de despăgubiri.
Obligă pârâta A.V.A.S. să emită decizie cu propunere motivată de acordare a despăgubirilor, conform art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 79/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 676/2007. Civil → |
|---|
