ICCJ. Decizia nr. 6503/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la 15 martie 2006 contestatorul V.B.V. a solicitat, în contradictoriu cu intimații C.A.T.S., A.E.T., S.A.L., Consiliul General al Municipiului București, Municipiul București prin Primar General și SC A.V.L. Berceni S.A. anularea deciziei nr. 2894 din 12 aprilie 2005 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
în motivarea contestației în anulare, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., s-a arătat că instanța de fond și de apel au judecat în contradictoriu cu o persoană decedată, C.M., și nu au făcut aplicarea prevederilor art. 243 C. proc. civ. Instanța de recurs a făcut numai o discuție generală, fără să examineze și să motiveze o eventuală verificare a acestui motiv de casare.
Un alt motiv de casare este că instanțele nu au cercetat faptul că reclamantul C.A.S. a prezentat, în motivarea cererii sale, înscrisuri care se referă la un imobil de la o altă adresă, și care nu este identic cu cel retrocedat.
O altă problemă care nu a fost cercetată cu adevărat este aceea că V.B.V. a cumpărat apartamentul la 28 august 1996, iar data intervenției sale accesorii este în anul 1997. Deci, chiar dacă hotărârea îi este opozabilă, nu-i poate modifica buna-credință din anul 1996.
Prin întâmpinare, intimata A.E.T. a solicitat admiterea contestației în anulare pentru că instanța de recurs nu a examinat motivul de casare referitor la procedura de citare cu moștenitorii reclamantei C.M.
Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate prin cererea introductivă de instanță, înalta Curte a apreciat că nu poate fi admisă contestația în anulare pentru următoarele considerente:
V.B.V. a arătat în cererea de recurs pe care 1-a exercitat împotriva deciziei civile nr. 148 A din 7 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, că prima instanță a pronunțat o hotărâre în favoarea unei persoane lipsite de capacitate de folosință, precizându-se chiar în dispozitivul hotărârii că reclamanta C.M. este decedată. Această soluție a fost păstrată de instanța de apel.
Instanța de recurs a analizat această critică arătând, la fila 13 din hotărâre, că singurul moștenitor al reclamantei C.M., C.A.T.S., era reclamant alături de mama sa, astfel încât faptul că instanța nu a prevăzut în mod expres introducerea lui în cauză nu constituie o greșeală, o astfel de precizare fiind pur formală.
Așadar, instanța de recurs a analizat acest motiv de casare, astfel încât nu sunt întrunite cerințele art. 318 C. proc. civ.
Criticile privitoare la buna sau reaua-credință a contestatorului, la opozabilitatea față de el, în calitate de intervenient accesoriu, a hotărârilor pronunțate în cauză și la înscrisurile administrate nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ. pentru exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare. Drept urmare, nu vor fi analizate în cadrul acestei etape procesuale.
Față de cele ce preced, contestația în anulare a fost respinsă ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6458/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6491/2007. Civil → |
|---|
