ICCJ. Decizia nr. 6522/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6522
Dosar nr. 2330/57/200.
Şedinţa publică din 10 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 503 din 3 mai 2006 a Tribunalului Alba a fost respinsă acţiunea formulată de L.E.E., prin care s-a solicitat să se constate nulitatea parţială a Dispoziţiei nr. 217 din 27 februarie 2006 emisă de Primarul municipiului Alba Iulia şi să se dispună apoi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 924 mp prin echivalent, cu un alt teren de valoare apropiată situat într-o zonă centrală a oraşului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru terenul ce a aparţinut părinţilor săi şi care a fost expropriat, după care a fost ocupat cu construcţii, servituţi legale şi amenajări de utilitate publică.
S-a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în temeiul cărora iniţiativa de a propune măsuri reparatorii în echivalent aparţine unităţii investite cu soluţionarea notificării şi că pârâtul nu dispune de terenuri libere, pentru a face ofertă în acest sens.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 321 din 3 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, pentru aceleaşi considerente.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recursul de faţă, solicitând ca în aplicarea prevederilor art. 1 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 să se dispună obligarea Primăriei la măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv atribuirea unui alt teren de valoare apropiată. Este criticată soluţia, pentru că instanţele au luat de bună afirmaţia Primăriei că nu are alte terenuri, fără a se efectua o expertiză de identificare.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Potrivit art. 1 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Acestea vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către unitatea investită potrivit legii cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite.
Textul se referă expres la o ofertă făcută de unitatea competentă să rezolve notificarea care devine definitivă numai cu acordul persoanei îndreptăţite. Alineatul 3 al aceluiaşi text prevede că măsurile reparatorii prin echivalent se acordă prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată a entităţii învestite cu soluţionarea notificării.
Rezultă că iniţiativa rezolvării astfel a solicitării persoanei îndreptăţite aparţine unităţii investite cu soluţionarea notificării.
În speţă nu s-a făcut o astfel de propunere, întrucât nu există terenuri care să poată fi utilizate pentru rezolvarea cererilor de retrocedare, astfel cum se menţionează în cuprinsul întâmpinării depuse cu ocazia judecării cauzei la tribunal.
În aceste condiţii, în lipsa unor dovezi contrare, nefiind de primit motivul de recurs ce vizează efectuarea unei expertize, întrucât nu se regăseşte între situaţiile reglementate strict de art. 304 C. proc. civ., urmează să se constate că soluţia adoptată de instanţe este în afara criticii, fiind dată în acord cu dispoziţiile legale aplicabile.
Aşa fiind, recursul de faţă este nefondat, urmând a fi respins ca atare, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta L.E.E. împotriva deciziei nr. 321 A din 3 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6517/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6500/2007. Civil → |
|---|
