ICCJ. Decizia nr. 6536/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6536
Dosar nr. 363/64/200.
Şedinţa publică din 10 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 385 din 30 octombrie 2006 a Tribunalului Braşov a fost admisă contestaţia formulată de M.C., M.E. şi S.Z. în contradictoriu cu Primăria comunei Jirlău prin primar, dispunându-se anularea dispoziţiei nr. 260 din 31 martie 2005 emisă de aceasta şi obligarea pârâtei de a acorda despăgubiri băneşti în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru construcţiile enumerate în dispozitiv, cu indicarea suprafeţei construite.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere că reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la reparaţii conform legii speciale, în condiţiile art. 4 alin. (2) raportat la art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 şi pentru că imobilele solicitate nu mai există, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri.
Apelurile declarate de ambele părţi împotriva acestei sentinţe au fost admise în parte prin Decizia nr. 33 din 26 martie 2007 a Curţii de Apel Braşov, prin care au înlăturată din hotărâre dispoziţia privind acordarea despăgubirilor băneşti în condiţiile legii speciale pentru construcţia moară ţărănească, cu suprafaţă construită de 300 mp, fiind menţinute celelalte dispoziţii.
S-a constatat că pentru această construcţie există un alt titlu executor, respectiv sentinţa civilă nr. 215/2002 a Tribunalului Brăila, astfel că aceasta nu a mai făcut obiect de solicitare prin notificare şi contestaţie. Celelalte menţiuni al apelurilor au fost respinse, avându-se în vedere competenţa Comisiei Centrale de a stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite precum şi existenţa construcţiilor pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii dovedită chiar prin înscrisurile depuse de pârâtă, şi anume schiţa gospodăriei proprietarului I.M. la 1 martie 1949, întocmită în anul 1991, pe baza înregistrărilor din registrul agricol, completate de declaraţii de martori.
Împotriva acestei decizii, U.A.T.J. Brăila a declarat recursul de faţă, solicitând casarea ei şi modificarea sentinţei, în sensul respingerii contestaţiei şi menţinerii deciziei nr. 260 din 21 martie 2005 emisă de primarul comunei Jirlău, ca fiind temeinică şi legală.
În motivarea recursului se arată că ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză au ignorat faptul că Primăria Jirlău a procedat la verificarea cererilor de revendicare a construcţiilor formulate de reclamanţi la Judecătoria Făurei şi la Tribunalul Brăila, după care s-a constatat că cei în cauză au invocat schiţele şi legendele construcţiilor revendicate în anul 1991, în care se menţionează că autorii reclamanţilor au deţinut construcţii edificate pe 0,10 ha teren, fără a se indica suprafaţa exactă a fiecărei construcţii. Astfel s-a ajuns la situaţia ca în timp ce în dosarul nr. 456/1991 al Judecătoriei Făurei s-a solicitat restituirea unei locuinţe cu 5 camere, în 1995 să se vândă prin act autentic o casă de locuit cu 16 camere.
Şi dacă echivalentul morii a fost scos din tabelul despăgubirilor datorate, se cere a se înlătura în acelaşi mod şi bucătăria de vară, care există şi a fost restituită, soluţia adoptată referindu-se la construcţii anexe în suprafaţa de 1191 mp, depăşind limita de 0,10 ha deţinută de foştii proprietari. În drept recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate dispune când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii, ori străine de natura pricinii. Tot astfel, recursul poate fi admis potrivit pct. 9 al aceluiaşi text când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Analizând motivele de recurs redate, se constată că ele nu pot fi încadrate în prevederile legale menţionate, toate vizând aspecte de eventuală netemeinicie ale hotărârii, ce nu se regăsesc între motivele de recurs enunţate limitativ prin prevederile art. 304 pct. 1- 10 C. proc. civ., alte dispoziţii ce erau cuprinse în art. 304 pct. 10 şi 11 C. proc. civ. şi care se refereau la nepronunţarea asupra unui mijloc de apărare şi reţinerea unei greşite stări de fapt, fiind abrogate prin OUG nr. 138/2000.
Aşa fiind, pentru că recursul nu cuprinde motive de nelegalitate, care să poată fi încadrate în dispoziţiile legale la care s-a făcut referire, nu poate fi admis, urmând a fi respins ca atare, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta U.A.T.J. Brăila prin primar, Primăria comunei Jirlău prin primar împotriva deciziei 33 Ap din 26 martie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6560/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6517/2007. Civil → |
|---|
