ICCJ. Decizia nr. 6565/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6565
Dosar nr. 2630/90/200.
Şedinţa publică din 11 octombrie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2630/2006, reclamantul C.G. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul de Finanţe, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea Statului Român la plata sumei de 2.000.000 Euro, reprezentând pagube materiale şi daune morale ca urmare a condamnării, a privării şi restrângerii de libertate, în mod nedrept. Reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, din 29 iulie 1983, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la delapidare, cu consecinţe deosebit de grave, conform art. 26 raportat la art. 223 alin. (3) C. pen. şi de delapidare conform art. 26, raportat la art. 223 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 43 şi art. 33 C. pen., în stare de arest preventiv, la data de 27 martie 1983.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa penală nr. 43/1983, a hotărât condamnarea sa la 16 ani închisoare, iar Tribunalul Suprem, prin Decizia nr. 1141/1984, a admis recursul său, a casat hotărârea de fond şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Vâlcea.
Prin sentinţa penală nr. 24/1985, Tribunalul Vâlcea l-a condamnat din nou la 16 ani închisoare şi a menţinut starea de arest preventiv, dispusă la data de 27 martie 1983.
Reclamantul a formulat din nou recurs, iar Tribunalul Suprem, prin Decizia penală nr. 3060/1985, a casat din nou hotărârea de fond şi a trimis cauza la Procuratura judeţeană Vâlcea, pentru completarea urmăririi penale.
Arestarea preventivă din 27 martie 1983 a fost revocată de Tribunalul Suprem la data de 20 decembrie 1985, când a fost pus în libertate.
Prin sentinţa penală nr. 144/1987, reclamantul arată că a fost condamnat de Judecătoria Drăgăşani la 1 an închisoare, pedeapsa fiind graţiată, iar arestarea sa preventivă la data de 28 martie 1983 şi menţinerea arestului preventiv până la data de 20 decembrie 1985 (2 ani şi 9 luni) mai mult decât condamnarea sa definitivă, reprezintă o încălcare a dreptului la echitate şi la siguranţă a persoanelor, prevăzută de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, la care a aderat şi România.
Prin sentinţa civilă nr. 767 din 20 octombrie 2006, Tribunalul Vâlcea a admis excepţia tardivităţii invocată de pârât şi a respins cererea formulată de reclamant, reţinând, în esenţă, că potrivit art. 506 alin. (2) C. proc. pen., acţiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de judecată sau a ordonanţei procurorului.
Decizia Tribunalului Suprem a rămas definitivă la data de 14 aprilie 1987, iar acţiunea reclamantului a fost introdusă la data de 21 martie 2006, cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Prin Decizia nr. 157/A din 13 aprilie 2007, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul civil declarat de reclamantul C.G., constatând că soluţia primei instanţe este legală, în raport de dispoziţiile art. 506 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.G., iar în şedinţa publică din 11 octombrie 2007, instanţa din oficiu a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului, excepţie întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
Comunicarea hotărârii ce face obiectul prezentului recurs către recurentul-reclamant s-a realizat la 5 mai 2007, fila 161 dosar apel, iar termenul legal de declarare a recursului a expirat la 21 mai 2007.
Reclamantul C.G. a declarat recursul cu depăşirea termenului legal, la 22 mai 2007, fila 2 dosar recurs.
În această situaţie, recursul declarat de reclamant este tardiv, astfel că va fi respins, fără a se analiza criticile formulate de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 157 A din 13 aprilie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6574/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6563/2007. Civil → |
|---|
