ICCJ. Decizia nr. 6902/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția civilă, la 1 februarie 2006 reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul primarul municipiului Alba-lulia, anularea Dispoziției nr. 55/2004 emisă de primar, repunerea reclamantului în termenul de contestație de 30 de zile și obligarea intimatului la emiterea unei dispoziții prin care să dispună retrocedarea în natură a imobilelor înscrise în C.F. 112 Alba lulia și C.F. 2291 Alba lulia.
în motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamantul a formulat cerere de retrocedare prin notificarea nr. 13963/2001 depusă prin executorul judecătoresc. De la data depunerii notificării reclamantul nu a primit niciun răspuns, astfel încât la 20 ianuarie 2005 a solicitat să-i fie comunicat stadiul de rezolvare a acesteia. La 25 ianuarie 2006 reclamantului i s-a răspuns că notificarea a fost respinsă pe motiv că nu au fost depuse copii conforme ale actelor care să ateste calitatea de fost proprietar sau moștenitor al fostului proprietar.
Prin sentința civilă nr. 193 din 8 martie 2006, Tribunalul Alba, secția civilă, a respins contestația ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că decizia nr. 55/2004 a fost comunicată reclamantului la 13 februarie 2004 iar acțiunea a fost formulată la instanța competentă la 1 februarie 2006, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Reclamantul nu poate fi repus în termen întrucât nu a adus la cunoștința primăriei care era învestită cu soluționarea notificării, noua adresă la care să-i fie comunicată decizia.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 200 A din 15 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă. Sentința a fost desființată și cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
în considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că Decizia nr. 55/2004 a fost comunicată reclamantului, potrivit borderourilor depuse în copie la dosar, la 12 februarie 2004 și restituită expeditorului în 13 februarie 2004 cu mențiunea "destinatar necunoscut la adresa indicată". Cu aceeași mențiune a fost restituit și plicul trimis reclamantului în 5 februarie 2003.
A comunica, potrivit DEX, înseamnă a face cunoscut, a informa, a da o știre. Pentru a se realiza comunicarea, destinatarul mesajului trebuie să cunoască ce cuprinde mesajul. în speță, reclamantul nu știa nici că a fost soluționată notificarea, nici hotărârea care s-a luat. Despre conținutul deciziei a aflat doar în 20 ianuarie 2006, prin adresa nr. 1121/2006 emisă de pârâtă, după care a și depus contestația la 1 februarie 2006. Așadar, comunicarea dispoziției s-a realizat față de contestator în 20 ianuarie 2006, iar contestația a fost depusă cu respectarea termenului prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat recurs critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Reclamantul avea obligația legală să anunțe în scris Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 orice schimbare a domiciliului sau indicarea unei alte adrese pentru comunicarea actelor. Din moment ce recurenta a comunicat Dispoziția nr. 55/2004 la adresa indicată în notificare, aceasta a respectat dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel încât instanța a ignorat prevederile art. 22 alin. (2) din lege care impun ca notificarea să cuprindă, printre altele, elementele de identificare a persoanei îndreptățite. Drept urmare, în mod corect instanța fondului a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Un al doilea motiv de recurs vizează încălcarea prevederilor art. 45 din Legea nr. 10/2001 deoarece prin notificare s-a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. 112 Alba Iulia care a fost vândut în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 15073/1997, astfel că restituirea în natură nu mai este posibilă față de dispozițiile art. 18 lit. c) din lege. Acțiunea reclamantului este prescrisă, față de prevederile art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Un al treilea motiv de recurs are ca obiect decăderea reclamantului din dreptul de a solicita restituirea imobilului înscris în C.F. nr. 2291 Alba Iulia deoarece acesta nu a fost solicitat prin notificare ci doar prin contestația adresată instanței.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului deoarece instanța de apel a interpretat corect înscrisurile administrate în cauză.
Recursul nu este întemeiat.
într-adevăr, conform art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, notificarea va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia.
Această cerință a fost îndeplinită și de către P.I. și ceilalți coproprietari care și-au indicat adresele în notificarea din 9 august 2001.
în mod corect instanța de apel a arătat că nu se poate considera că reclamantului i-a fost comunicată decizia asupra notificării câtă vreme, necunoscând conținutul deciziei, el nu a știut nici faptul că a fost soluționată notificarea.
Este de asemenea real că recurenta nu are nicio culpă în transmiterea deciziei la adresa indicată inițial în notificare, dar, în egală măsură, legea specială nu reglementează obligația persoanei care a formulat notificarea de a înștiința persoana juridică deținătoare asupra noii sale adrese.
Ca atare, cererea prin care la 20 ianuarie 2006 reclamantul a solicitat informații asupra stadiului soluționării notificării sale, și prin care a indicat și un domiciliu ales, a fost apreciată corect de instanța de apel, ea dovedind preocuparea reclamantului pentru finalizarea procedurii declanșate prin notificare. Drept urmare, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 a început să curgă la 25 ianuarie 2006 când reclamantul a primit adresa nr. 1486/2006.
Având în vedere cele mai sus arătate, înalta Curte a apreciat că motivele invocate prin cererea de recurs nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Față de soluția instanței de apel, care a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță, criticile privitoare la admisibilitatea restituirii în natură ori prescripția acțiunii în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat în condițiile Legii nr. 112/1995 nu pot fi analizate omisso medio.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6866/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6446/2007. Civil → |
|---|
