ICCJ. Decizia nr. 6915/2007. Civil

La 14 decembrie 2006, reclamantul S.E.H. a chemat în judecată Primăria municipiului Cluj Napoca, prin primar, contestând dispoziția nr. 20523 din 14 noiembrie 2006 prin care i s-a propus acordarea despăgubirilor, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a acestora, pentru terenul situat în Cluj Napoca, în suprafață de 346 mp.

A solicitat anularea acesteia și restituirea în natură a terenului mai sus individualizat, cu motivarea că imobilul este liber, neocupat, acesta fiind proprietatea autoarei tabulare, S.A., al cărei moștenitor este reclamantul.

Prin sentința civilă nr. 188/C din 18 martie 2007, Tribunalul Cluj a admis contestația, a anulat dispoziția nr. 20523 emisă de Primăria Municipiului Cluj Napoca la 14 noiembrie 2006 și l-a obligat pe pârât să emită o dispoziție, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care să dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 346 mp, reclamantului.

în motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că sunt incidente în cauză, prevederile art. 1,art. 7,art. 10 și art. 16 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care trebuie respectat, în spiritul legii, caracterul reparatoriu al acestui act normativ, care prevede la art. 1 și art. 7 regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

S-a arătat că terenul în litigiu este afectat de amenajări cu caracter de utilitate publică, respectiv Sala de sport construită pe o platformă betonată, aparținând Colegiului Tehnic de Construcții "Anghel Saligny", iar dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, permit restituirea în natură a imobilelor având destinații afectate nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, legiuitorul stabilind obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă prevăzută de lege.

împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primarul Municipiului Cluj Napoca, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în sensul că instanța de fond a omis a dispune efectuarea unei expertize tehnice pentru individualizarea terenului în litigiu.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie, prin decizia nr. 171/A din 10 mai 2007 a respins ca nefondat apelul pârâtului, păstrând soluția și motivarea Tribunalului Cluj, potrivit cu care, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate, ori social- culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate, cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 și 4 din anexa nr. 2 lit. a) din Titlul I al Legii nr. 247/2005 sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau dispoziției, pentru cele arătate la pct. 1 și 2 din anexa nr. 2 lit. a) din Titlul I al Legii nr. 247/2005.

Referitor la neadministrarea probei cu expertiză, instanța de control judiciar ordinar a apreciat că proba nu este utilă cauzei, în raport de înscrisul depus la dosar, respectiv adresa nr. 733470/452 din 19 octombrie 2005 a Consiliului Local al municipiului Cluj Napoca, din conținutul căreia, rezultă, fără echivoc că terenul în litigiu cade sub incidența prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Decizia Curții de Apel Cluj a făcut obiectul criticilor promovate de Primarul municipiului Cluj Napoca pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul interpretării greșite a prevederilor art. 10 alin. (2) și art. 16 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Totodată, pârâtul a dezvoltat critici privind netemeinicia hotărârii pronunțate.

Recursul este nefondat.

Este de observat că motivul de recurs ce vizează netemeinicia deciziei Curții de Apel Cluj, nu poate fi examinat de instanță, întrucât pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.

Cât privește nelegalitatea hotărârii, sub aspectul greșitei aplicări a prevederilor art. 10 alin. (2) și art. 16 din Legea nr. 10/2001, cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, de imediată aplicare, motivul de recurs nu subzistă unei analize pertinente.

Astfel, prin acțiunea introductivă de instanță, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, se invocă de către reclamant un drept subiectiv, fundamentat direct și imediat pe un act de preluare abuzivă a imobilului, solicitat a fi restituit în natură, adică pe un raport juridic trecut.

în acest sens, efectele viitoare ale unui asemenea raport juridic sunt imperativ determinate, după starea faptică a imobilului și reglementate prin dispozițiile legii noi, respectiv ale art. 16 din Legea nr. 10/2001, în forma sa, astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 37 din Legea nr. 247/2005.

Aliniatul (1) al art. 16 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 a fost modificat prin Titlul I art. I pct. 37 din Legea nr. 247/2005, în prezent având următorul conținut "(1) în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a), care face parte integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3, și din anexa nr. 2 lit. a), sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției pentru cele arătate la pct. 1 și 2 din anexa nr. 2 lit. a).

în cazul concret, dedus judecății, reclamantul a chemat în judecată pe emitentul dispoziției emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtului să-i restituie în natură imobilul.

Instanțele de fond și apel au deslușit corect raportul juridic ce a format obiectul investirii, Tribunalul Cluj admițând contestația, anulând dispoziția Primarului municipiului Cluj Napoca și obligându-l pe pârât să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a terenului, soluție ce a fost menținută de Curtea de Apel Cluj, prin respingerea apelului declarat de pârât.

La stabilirea acestei soluții, instanțele au avut în vedere principiul reparatoriu al restituirii în natură al imobilului, conform art. 1 și art. 7 alin. (1), precum și dispozițiile imperative, de imediată aplicare ale art. 16 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată.

Respectarea scopului reparator, de esența Legii nr. 10/2001 este în concordanță cu incidența în cauză a regulilor de drept intertemporal, în contextul aplicării imediate a legii civile noi, așa încât susținerile recurentului în sensul greșitei aplicări a prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001 nu sunt fondate.

Corect instanțele au stabilit obligativitatea aplicării legii noi, respectiv a art. I pct. 37 din Legea nr. 247/2005, deși prin noul lor conținut, acestea diferă esențial de vechile reglementări, cuprinse în art.16 (în forma sa anterioară, nemodificată).

în vechea reglementare, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 art. 16 alin. (1) prevedea că "în situația imobilelor ocupate de unitățile bugetare din învățământ, sănătate, așezăminte social-culturale sau de instituții publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentantele organizațiilor internaționale interguvernamentale acreditate în România, precum și de personalul cu rang diplomatic al acestora, necesare în vederea continuării activităților de interes public, social-culturale sau obștesc, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile prezentei legi.

Prevederile mai sus evocate, nu pot fi aplicate, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005 așa încât măsura de acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, ce a fost propusă prin dispoziția nr. 20523 din 14 noiembrie 2006 nu este legală.

în consecință, înalta Curte apreciază recursul ca nefondat și l-a respins, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6915/2007. Civil