ICCJ. Decizia nr. 6923/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6923
Dosar nr. 2513/121/2007
Şedinţa publică din 19 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 martie 2007, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, în contradictoriu cu pârâtul M.N. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la liberă circulaţie în Franţa pe o perioadă de cel mult trei ani, arătând că pârâtul a fost returnat din Franţa la 5 ianuarie 2007, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară.
Reclamanta a indicat în drept prevederile art. 38 din Legea nr. 248/2005, potrivit cărora se poate dispune această măsură împotriva persoanelor returnate în baza unui acord de readmisie şi ale art. 52, conform cărora măsura dispusă trebuie să se refere la toate statele Uniunii Europene.
Prin sentinţa civilă nr. 745 din 2 aprilie 2007, Tribunalul Galaţi a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul a fost returnat din Franţa, pentru şedere ilegală pe teritoriul acesteia.
Potrivit art. 3 din Protocolul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, restrângerea dreptului la liberă circulaţie nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitate naţională, siguranţă publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Având în vedere dispoziţiile menţionate, instanţa a apreciat că măsura restrângerii exerciţiului dreptului la liberă circulaţie nu se impune raportat la temeiul pentru care a fost returnat pârâtul, respectiv şedere ilegală în Franţa.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, la data de 1 ianuarie 2007 România a devenit membră a Uniunii Europene, pe teritoriul acestor state, putându-se circula în mod liber, principii cuprinse în dreptul comunitar.
Prin Decizia nr. 200/A din 15 mai 2007, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins ca nefondat, apelul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva sentinţei Tribunalului Galaţi, păstrând soluţia şi motivarea instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, considerând-o nelegală pentru următoarele considerente.
Din dispoziţiile Legii nr. 248/2005, art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) rezultă că singura condiţie necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate este aceea a returnării cetăţeanului român, dintr-un stat cu care România are încheiat un acord de readmisie.
Prin urmare, legea nu condiţionează instituirea restricţiei decât cu returnare prin acordul de readmisie, nu şi de verificarea procedurii şi a condiţiilor în care s-a dispus returnarea, precum şi a pericolului real pe care îl prezintă persoana în cauză pentru valorile sociale protejate.
A mai susţinut, în esenţă, că la data de 1 ianuarie 2007, dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 248/2005 şi-au încetat aplicabilitatea, aşa încât, măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie se impune a fi dispusă conform dispoziţiilor art. 38 lit. a) din lege, doar cu privire la statul din care a fost returnat pârâtul.
Reclamanta a arătat că această măsură nu contravine normelor constituţionale ci instrumentelor internaţionale privind dreptul la liberă circulaţie al cetăţenilor.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
La data de 1 ianuarie 2007 când România a aderat la Uniune Europeană, dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate şi-au încetat aplicabilitatea.
Referitor la prevederile art. 38 lit. a) din acelaşi act normativ, conform cărora restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat, în mod corect, instanţa de apel, ca şi instanţa de fond a reţinut că aceste prevederi legale nu sunt în concordanţă cu Directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Comitetului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere a cetăţenilor Uniunii Europene şi membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre.
Singura condiţie impusă de legea internă pentru retrângerea dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor români este aceea că persoana în cauză să fi fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu alt stat.
Or, în conformitate cu normele comunitare, instituite prin Directiva CE nr. 38/2004, limitarea exerciţiului dreptului fundamental al cetăţenilor statelor membre la libera circulaţie poate fi dispusă doar pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, sub forma refuzului dreptului de intrare pe teritoriul unui stat membru sau prin aplicarea măsurii expulzării.
Aceste norme au fost transpuse în legislaţia română prin OUG nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi spaţiului economic european.
Cetăţenilor români, deveniţi la data de 1 ianuarie 2007, cetăţeni europeni, nu li se poate aplica un tratament discriminatoriu în raport cu cetăţenii celorlalte state membre ale Uniunii Europene, în ce priveşte limitări aduse exercitării dreptului la liberă circulaţie în spaţiul european.
Interpretând dispoziţiile cuprinse în actele normative menţionate, în raport cu prevederile art. 20 din Constituţia României, în mod legal instanţele au apreciat că dreptul la liberă circulaţie a cetăţenilor români în statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv statul de unde a fost returnat în baza unui acord de readmisie, nu poate fi restrâns, decât în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 27 din Directiva CE nr. 38/2004.
În speţă, singurul motiv invocat de reclamantă a fost returnarea pârâtului din Franţa.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse şi constatând că în mod corect, instanţa de apel, a confirmat hotărârea primei instanţe, de respingere a cererii de restrângere a exercitării dreptului pârâtului la libera circulaţie pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi va fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei civile nr. 200 A din 15 mai 2007 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6916/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6903/2007. Civil → |
|---|
