ICCJ. Decizia nr. 702/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 702.
Dosar nr. 2623/1/200.
Şedinţa publică din 24 octombrie 2007
Constată că prin cererea înregistrată la 16 martie 2007 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, C.A.R. a formulat, în contradictoriu cu intimatele D.D.A.B., D.D.I.M., B.S., O.R., N.L., contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 9671 din 24 noiembrie 2006 pronunţată de această instanţă.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că Decizia a cărei retractare s-a solicitat, a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Aceasta, în condiţiile în care instanţa de recurs a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială (la termenul din 26 mai 2006), pentru ca ulterior, la termenul din 29 septembrie 2006, instanţa să nu se mai pronunţe asupra acestei excepţii, cum de altfel, nu s-a pronunţat nici la termenul din 24 noiembrie 2006, când a soluţionat recursul pe fond.
Faţă de dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, trebuia să se constate că recursul este de competenţa curţii de apel, întrucât valoarea imobilului la data sesizării instanţei (13 august 2002) era sub 5 miliarde lei, iar procesul-verbal de impunere depus în faza recursului şi care evidenţia o valoare de impozitare a recursului mai mare de 5 miliarde lei, era emis la 26 septembrie 2006.
Nepronunţându-se asupra excepţiei de necompetenţă materială, instanţa de recurs a nesocotit dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care obligă la pronunţarea, în prealabil, asupra excepţiilor ce fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Ca urmare a decesului intimatei B.S., poziţia procesuală a acesteia a fost preluată de moştenitorii săi, B.A.V. şi B.A.M.
Contestaţia în anulare este nefondată, faţă de următoarele considerente:
Potrivit deciziei nr. 9671 din 24 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, ce face obiectul contestaţiei în anulare, a fost admis recursul declarat de pârâte (intimate în cauză) împotriva deciziei din apel, care a fost modificată, în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei, prin respingerea, ca nefondată, a acţiunii reclamantei C.A.R., având ca obiect nulitatea unui act de donaţie întocmit în martie 1945, de autorii intimatelor.
Contrar susţinerii contestatoarei, în soluţionarea recursului, instanţa nu a încălcat vreo normă de competenţă materială, de natură să atragă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 317 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Astfel, la termenul din 26 mai 2006 (fila 157), în condiţiile în care s-a constatat lipsă de procedură cu intimatele, instanţa a consemnat că la următorul termen de judecată se va discuta excepţia de necompetenţă materială, raportat la dispoziţiile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005.
Or, pentru termenul care a urmat (din 29 iunie 2006), recurenta C.A.R. însăşi, a fost cea care a furnizat, cu scopul evident de a preîntâmpina admiterea unei excepţii de necompetenţă materială, relaţii în legătură cu valoarea imobilului.
A rezultat, conform înscrisurilor depuse la dosar (filele 159-163, recurs), că valoarea imobilului depăşeşte suma de 5 miliarde lei.
În aceste condiţii, instanţa de recurs a trecut mai departe la judecata în fond a pricinii, apreciindu-se competentă material în soluţionarea cauzei.
Este vorba în speţă, de o rezolvare implicită care a fost dată chestiunii de necompetenţă materială, atâta vreme cât a rezultat că, abia după ce partea a administrat dovezi în legătură cu valoarea obiectului litigiului, s-a păşit la cercetarea în fond a cauzei.
Împrejurarea că nu se regăseşte o rezolvare expresă a acestui aspect nu înseamnă, aşa cum se pretinde, că instanţa nu şi-a verificat competenţa şi că ar fi trecut la rezolvarea pricinii cu încălcarea normelor în materie.
Chestiunile juridice rezolvate implicit, în privinţa cărora părţile au avut posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere (în speţă, contestatoarea însăşi, prin relaţiile furnizate, determinând modalitatea de soluţionare), intră în autoritate de lucru judecat, în egală măsură cu ceea ce a făcut obiectul judecăţii exprese.
De aceea, o asemenea împrejurare tranşată jurisdicţional, chiar dacă de o manieră implicită, nu mai poate face obiectul reevaluării judiciare ulterioare.
Promovând contestaţia în anulare de faţă, contestatoarea tinde de fapt, la a obţine o altă rezolvare asupra excepţiei de necompetenţă materială, care să contrazică hotărârea anterioară.
Prin intermediul unei căi extraordinare de retractare nu pot fi aduse critici de nelegalitate soluţiei conţinute de o hotărâre irevocabilă (a admite o asemenea posibilitate ar echivala cu a deschide calea recursului împotriva unei decizii date în recurs).
Faţă de considerentele arătate, contestaţia în anulare formulată a fost găsită nefondată şi va fi respinsă în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.A.R. împotriva deciziei nr. 9671 din 24 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7041/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 703/2007. Civil → |
|---|
