ICCJ. Decizia nr. 7119/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7119
Dosar nr. 1560/85/200.
Şedinţa publică din 29 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Adresându-se Tribunalului Sibiu, la 29 mai 2006, reclamanţii S.M. şi S.D. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziţia nr. 740 din 17 aprilie 2006 emisă de primarul municipiului Sibiu, prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a imobilului, teren şi construcţii, situat în Sibiu, (art. 1) şi s-a propus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru, acordarea de titluri de despăgubire pentru imobilul respectiv (art. 2).
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat:
1. – anularea dispoziţiei nr. 740 din 17 aprilie 2006 emisă de primarul municipiului Sibiu.
2. – să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 425/1996 încheiat de RAGCL Sibiu cu pârâţii D.C. şi D.R.E., întrucât părţile au fost de rea credinţă la încheierea contractului.
3. – compararea titlului de proprietate al reclamanţilor cu titlul de proprietate al pârâţilor persoane fizice, dacă va fi respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu privire la imobil.
4. – să fie obligaţi pârâţii să predea şi să lase reclamanţilor, în deplină proprietate, imobilul aflat în litigiu.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1200 din 17 octombrie 2006, a declinat în favoarea Judecătoriei Sibiu competenţa de soluţionare a capetelor de cerere nr. 3 şi nr. 4 din acţiunea (contestaţia) formulată de reclamanţi şi a respins capetele de cerere nr. 1 şi nr. 2 din acţiune, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei municipiului Sibiu.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că reclamanţii sunt îndreptăţiţi doar la măsuri reparatorii prin echivalent, iar cu privire la valabilitatea contractului încheiat, în temeiul Legii nr. 112/1995, prin care pârâţii D.C.G. şi D.R.E. au dobândit imobilul, operează autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 1249 din 27 martie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă. Cu privire la capetele de cerere nr. 3 şi nr. 4 din acţiune, tribunalul a motivat că acestea sunt cereri de drept comun a căror competenţă de soluţionare revine Judecătoriei Sibiu, în temeiul art. 1 C. proc. civ.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 68/A din 9 februarie 2007, a respins apelul declarat de reclamanţii S.M. şi S.D. împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Sibiu, cu aceeaşi motivare dezvoltată şi prin considerentele hotărârii primei instanţe.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs reclamanţii S.M.(M.) şi S.D. care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au susţinut, în esenţă, că:
- au fost încălcate drepturile fundamentale privitoare la dreptul de apărare şi dreptul la un proces echitabil, care să se desfăşoare cu respectarea principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, procesul fiind judecat fără ca procedura de citare cu reclamantul S.M. să fie legal îndeplinită:
- instanţele nu au manifestat rol activ pentru stabilirea adevărului în cauza dedusă judecăţii:
- nu există autoritatea de lucru judecat reţinută prin cele două hotărâri judecătoreşti pronunţate în prezentul litigiu.
- dreptul reclamanţilor la acţiune nu este prescris.
- în mod greşit a fost declinată competenţa soluţionării capetelor nr. 3 şi nr. 4 din acţiune în favoarea Judecătoriei Sibiu deoarece competenţa de a judeca acţiunea, în întregul ei, revine Tribunalului Sibiu.
Recursul declarat este întemeiat în sensul considerentelor ce vor fi arătate în continuare:
În Şedinţa publică din 7 septembrie 2006, în faţa primei instanţe, au fost puse în discuţia părţilor prezente, printre altele, competenţa materială de judecare a cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare prin care fostul chiriaş a dobândit imobilul şi admisibilitatea acţiunii în condiţiile în care nu a fost chemată în judecată şi SC U. SA.
La termenul de la 7 septembrie 2006, unul dintre cei doi reclamanţi şi anume S.M.(M.) nu a fost prezent pentru a-şi exprima poziţia faţă de chestiunile juridice puse în discuţie în respectiva şedinţă de judecată. În lipsa unui mandat expres dat celuilalt reclamant, instanţa nu era în măsură să hotărască asupra apărărilor reclamantului S.M. cu privire la chestiunile juridice puse în discuţie în Şedinţa publică din 7 septembrie 2006.
În loc să dispună amânarea pricinii şi citarea reclamantului care nu era prezent, prima instanţă a soluţionat procesul. Procedându-se în acest mod a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantului S.M., care nu a fost în măsură să pună concluzii la un termen de judecată pentru care să fi fost legal citat.
Confirmând hotărârea primei instanţe şi instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Instanţa de apel a aplicat greşit legea şi prin confirmarea hotărârii primei instanţe cu privire la competenţa judecării litigiului.
Cei doi reclamanţi s-au adresat justiţiei invocând dispoziţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile, preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Prin acţiune, reclamanţii au solicitat, în esenţă, anularea dispoziţiei administrative prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a unui imobil şi constatarea nulităţii contractului de vânzare – cumpărare prin care imobilul respectiv a fost vândut foştilor chiriaşi (pârâţii D.C. şi D.R.E.), cu consecinţa obligării pârâţilor să predea reclamanţilor imobilul în deplină proprietate.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001 (art. 26 după modificările reglementate prin Legea nr. 247/2005) Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărei circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare.
Părţile nu au contestat că imobilul aflat în litigiu intră în categoria bunurilor care fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Considerându-se persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, în înţelesul Legii nr. 10/2001, reclamanţii s-au adresat justiţiei cerând anularea dispoziţiei prin care le-a fost respinsă notificarea de restituire în natură a imobilului.
Întrucât imobilul, după preluarea lui de către stat, a fost înstrăinat foştilor chiriaşi, reclamanţii au înţeles ca, odată cu contestarea dispoziţiei emise de primar, să atace cu acţiune în nulitate şi actul juridic de înstrăinare, demers nu numai îngăduit, dar chiar reglementat expres prin prevederile art. 46 şi art. 47 din Legea nr. 10/2001, demers ce nu poate fi calificat ca fiind de drept ca fiind de drept comun şi de competenţa judecătoriei în primă instanţă, aşa cum, greşit, s-a hotărât în prezentul dosar.
Deoarece Legea nr. 10/2001 nu prevede norme de competenţă diferite, ambele cereri, atât acţiunea în nulitate cât şi contestaţia împotriva dispoziţiei prin care s-a refuzat restituirea bunului în natură, trebuie soluţionate împreună de aceeaşi instanţă, jurisdicţia de fond pornind de la tribunal, secţia civilă, scopul acestei reglementări constând în rezolvarea cu celeritate şi într-un termen rezonabil a cererilor de restituire a imobilelor preluate abuziv sau de acordare a altor măsuri reparatorii prevăzute de lege.
Decizia instanţei de apel fiind dată cu aplicarea greşită a legii, urmează să fie admis recursul, să fie casată atât Decizia recurată cât şi sentinţa primei instanţe şi să fie trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Sibiu, ca instanţă de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorii S.M.(M.) şi S.D. împotriva deciziei nr. 68/A din 9 februarie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 1200 din 17 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia civilă, şi trimite cauza spre rejudecare acestei instanţe, Tribunalul Sibiu, ca instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7146/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 708/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
