ICCJ. Decizia nr. 7146/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7146
Dosar nr. 2486/1/2007
Şedinţa publică din 29 octombrie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea adresată Tribunalului Teleorman, reclamanţii I.E. şi P.M. au formulat plângere împotriva refuzului pârâtei SC S. SA Alexandria şi au solicitat să li se restituie în natură o moară (construcţie din cărămidă, acoperită cu tablă, parter şi etaj, cu o suprafaţă de 265,63 mp şi utilajele sale), suprafaţa de 1500 mp teren, să se constate nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 0018/1996 deţinut de pârâtă pentru cei 1500 mp aferenţi morii, iar în subsidiar, în cazul imposibilităţii retrocedării imobilelor în natură să li se acorde măsuri reparatorii prin echivalent.
Reclamanţii au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâţi a A.P.A.P.S. şi Consiliul Judeţean Teleorman pentru ca sentinţa ce se va pronunţa în cauză să le fie opozabilă.
În motivarea acţiunii se arată că reclamanţii, în calitate de moştenitori ai defunctului P.A., prin notificarea adresată pârâtei SC S. SA Alexandria au solicitat restituirea în natură a imobilului cu destinaţie de moară, situat în comuna Storobăneasa, sat Beiu, judeţ Teleorman şi prin adresa nr. 428 din 13 februarie 2002 pârâta a refuzat retrocedarea, motivat de faptul că societatea s-a privatizat şi că cererea pentru retrocedare trebuie adresată A.P.A.P.S.-ului, instituţie care a realizat privatizarea.
Tribunalul Teleorman prin sentinţa civilă nr. 314 din 12 mai 2003 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 0018/1996 şi a stabilit despăgubiri băneşti în favoarea reclamanţilor în cuantum de 574.837.550 lei, reprezentând contravaloarea morii cu anexele, 572.000.000 lei, reprezentând contravaloarea suprafeţei de 1422 mp teren intravilan şi 2.837.550 lei contravaloarea utilajelor morii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul T.M. şi a celui întocmit de expertul I.E., care au fost omologate.
În ceea ce priveşte certificatul de atestare al dreptului de proprietate a cărui anulare s-a solicitat, instanţa a reţinut că o asemenea cerere este de competenţa secţiei de contencios administrativ, fiind în discuţie un act administrativ şi că potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990 trebuie urmată procedura prealabilă.
Prin Decizia nr. 158A din 30 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a fost respins ca nefondat apelul reclamanţilor I.E. şi P.M.
Au fost admise apelurile formulate de intimaţii A.P.A.P.S. şi SC S. SA Alexandria, fiind schimbată în tot sentinţa primei instanţe şi pe fond s-a respins acţiunea completată şi precizată, cât şi contestaţia în contradictoriu cu A.P.A.P.S. Bucureşti ca neîntemeiată.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă că, reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor pentru imobilul a cărui retrocedare au solicitat-o, că instanţa nu putea acorda măsuri reparatorii şi că s-a substituit A.P.A.P.S.-ului, dar că ar fi putut dispune obligarea A.P.A.P.S.-ului să emită dispoziţie motivată, vizând măsurile reparatorii prin echivalent pentru reclamanţi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 524 din 19 ianuarie 2006 a admis recursul recurenţilor I.E. şi P.M. şi casând Decizia instanţei de apel a trimis cauza spre rejudecarea apelului Curţii de Apel Bucureşti.
Reinvestită cu soluţionarea apelului, prin Decizia civilă nr. 56/A din 25 ianuarie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis apelul reclamanţilor I.E. şi P.M., a desfiinţat în tot Decizia apelată, în sensul că a admis acţiunea aşa cum a fost formulată în contradictoriu cu toţi pârâţii din cauză şi a dispus restituirea în natură a morii compusă din 1500 mp teren, construcţie din cărămidă, acoperită cu tablă, parter şi etaj în suprafaţă de 265,63 mp şi utilaje.
A constatat nul certificatul de atestare nr. 0018/1996 deţinut de pârâta SC S. SA.
S-a avut în vedere pentru pronunţarea acestei hotărâri că, dreptul de proprietate a fost dovedit, reclamanţii fiind persoane îndreptăţite conform art. 3 din Legea nr. 10/2001, conform procesului-verbal încheiat la 2 iunie 1948 cu ocazia naţionalizării imobilului în baza Legii nr. 119/1948, act în care este indicat autorul acestora ca proprietar asupra imobilelor.
S-a mai reţinut că respectivul proces-verbal se coroborează cu alte înscrisuri care certifică dreptul de proprietate al reclamanţilor, cum ar fi: adeverinţa nr. 795 din 7 martie 1994, eliberată de Percepţia locală, certificatul nr. 93.514 din 19 aprilie 1996, eliberat de Direcţia Generală a Arhivelor Statului, judeţul Teleorman, procesul-verbal de impunere nr. 1008 din 12 iunie 1944, emis de organele locale, certificatul de prescripţie al agenţiei zonale, procesul de impunere pe venit nr. 196/1947, precum şi consemnarea calităţii de proprietar al autoarei reclamanţilor din ziarul vremii „Industrie- Comerţ".
În drept, s-a reţinut de către instanţă incidenţa dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, întrucât întinderea dreptului de proprietate se presupune a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. De asemenea, legiuitorul a înţeles să instituie o prezumţie legală în ceea ce priveşte dovedirea calităţii de proprietari ai imobilului, ce face obiectul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal pârâţii A.V.A.S. Bucureşti şi Consiliul Judeţean Teleorman.
Pârâta A.V.A.S. Bucureşti critică hotărârea instanţei de apel prin prisma prevederilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticii sale se învederează că, greşit nu a fost soluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei invocată în apel (deşi s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni între A.V.A.S. şi Asociaţia S. S.), prin care a fost privatizată unitatea deţinătoare SC S. SA, fiind vândute 70% din acţiunile capitalului social pe care îl deţinea la SC S. SA către Asociaţia S. S., împrejurare soluţionată prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Se mai arată că, referitor la solicitarea în natură a imobilelor de către reclamanţi sau acordarea despăgubirilor în echivalent, A.V.A.S. nu are calitate procesuală, prin lege neavând o astfel de competenţă.
Hotărârea recurată este criticată şi pentru faptul că, deşi prin apel s-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a A.V.A.S.-ului, instanţa a dispus restituirea în natură a imobilului, fără a preciza în concret pârâta căreia îi revine această obligaţie, fiind enumeraţi toţi pârâţii chemaţi în judecată.
Se mai precizează că au fost încălcate dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, dispoziţii ce stabilesc strict competenţa A.V.A.S.-ului.
O ultimă critică formulată de acest pârât se referă la împrejurarea că nu poate fi judecat în contradictoriu cu el, petitul privind constarea nulităţii absolute a certificatului de atestare, având în vedere că nu este implicat în emiterea actului a cărui nulitate s-a cerut a fi constatată.
Recurentul pârât, Consiliul Judeţean Teleorman critică hotărârea instanţei de apel sub aspectul nemotivării în fapt şi drept a petitului privind constatarea nulităţii certificatului de atestare, care are natură juridică complexă, de drept administrativ, datorită autorităţii emitente (HG nr. 834/1991) şi de natură civilă prin caracterul dreptului de proprietate atestat.
Recursurile pârâtelor sunt fondate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte recursul pârâtului A.V.A.S. Bucureşti, se reţine că, instanţa a fost sesizată cu o cerere privind restituirea în natură a imobilului cu destinaţie de moară, terenul aferent în suprafaţă de 1500 mp şi utilajele morii.
Deşi a fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S.-ului, instanţa nu s-a pronunţat asupra sa.
Se impune a fi reţinut că, s-a constat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. TR15 din 13 martie 2000, încheiat între A.V.A.S. (fost A.P.A.P.S.) şi Asociaţia S. S., prin care a fost privatizată SC S. SA Alexandria, unitatea deţinătoare a imobilelor în litigiu.
Prin acest contract, A.V.A.S. a vândut un procent de 70% acţiuni din capitalul social deţinut la SC S. SA Alexandria, către Asociaţia S. S.
Prin sentinţa civilă nr. 2841 din 14 octombrie 2002, Tribunalul Teleorman a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni invocat mai sus, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 327 din 30 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Faţă de împrejurarea că, obiectul acţiunii îl constituie restituirea în natură a imobilelor, iar în subsidiar plata contravalorii acestora, coroborat cu cele arătate anterior, A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă.
Acest pârât nu are competenţa legală de a restitui în natură imobilele sau de a acorda despăgubiri băneşti, ci, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001 are numai competenţa de a propune măsuri reparatorii prin echivalent, măsuri ce se acordă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin emiterea titlurilor de despăgubire şi cu îndeplinirea condiţiilor legale. Aşa cum s-a reţinut, nu sunt îndeplinite în prezenta cauză condiţiile prevăzute de lege, deoarece reclamanţii nu au parcurs procedura prealabilă şi obligatorie instituită de legea specială faţă de această instituţie.
De asemenea, reţinând că s-a constatat de către o instanţă de judecată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiat între A.V.A.S. şi Asociaţia S. S., există un impediment legal faţă de care, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001, competenţa de restituire a imobilelor revine pârâtei SC S. SA.
Este evident că, hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, în condiţiile în care, deşi instanţa admite apelul declarat de A.V.A.S., care viza lipsa calităţii sale procesuale pasive, instanţa a dispus restituirea în natură a imobilelor în litigiu, fără a preciza în concret instituţia căreia îi revine această obligaţie.
Instanţa de apel a încălcat, prin soluţia dată, dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, ce stabilesc competenţa A.V.A.S. în materia legii speciale.
Nici capătul de cerere referitor la constatarea nulităţii certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu poate fi judecat în contradictoriu cu A.V.A.S., instituţie ce nu a fost implicată în emiterea actului a cărui nulitate s-a solicitat.
În raport de cele arătate, A.V.A.S. Bucureşti nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cu privire la critica formulată de pârâtul Consiliul Judeţean Teleorman ce se referă la nemotivarea în fapt şi în drept a petitului privind constatarea nulităţii certificatului de atestare, aceasta este întemeiată.
Certificatul de atestare are natura juridică complexă, de drept administrativ, având în vedere autoritatea emitentă şi civilă prin caracterul dreptului de proprietate atestat.
Acest capăt de cerere trebuie respins, ţinându-se cont că unitatea deţinătoare are obligaţia să se pronunţe cu privire la restituirea în natură a imobilelor solicitate, ori prin măsuri reparatorii în echivalent, dacă acestea sunt ocupate şi pentru că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, pârâta SC S. SA Alexandria nu era integral privatizată, pentru ca terenul să fie proprietatea sa, prin hotărâre judecătorească constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni (sentinţa civilă nr. 2841 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Teleorman, definitivă şi irevocabilă).
De altfel, în acţiunile privind retrocedarea imobilelor nu interesează certificatul de atestare, acesta putând fi atacat numai în contencios administrativ, conform art. 5 din HG nr. 834/1991.
Faţă de toate aceste considerente, urmează a fi admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. şi recursurile declarate de pârâţii Consiliul Judeţean Teleorman şi A.V.A.S. Bucureşti în sensul dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. Bucureşti;
Admite recursurile declarate de pârâţii Consiliul Judeţean Teleorman şi A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 56/A din 25 ianuarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o modifică în parte, în sensul că admite apelul pârâtei A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 314 din 12 mai 2003, pronunţată de Tribunalul Teleorman;
Desfiinţează în parte această sentinţă, în sensul că admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii I.E. şi P.M. în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Alexandria.
Respinge acţiunea reclamanţilor faţă de pârâta A.V.A.S. Bucureşti ca persoană lipsită de calitate procesuală pasivă;
Respinge capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei SC S. SA Alexandria nr. TR-0018/1996 emis de Consiliul Judeţean Teleorman;
Menţine restul dispoziţiilor hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7168/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7119/2007. Civil → |
|---|
