ICCJ. Decizia nr. 7169/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7169
Dosar nr. 331/43/200.
Şedinţa publică din 30 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 954 din 16 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Mureş s-a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul T.E.I. în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Sighişoara şi, în consecinţă, s-a anulat în parte art. 1 al dispoziţiei nr. 874 din 12 iulie 2005, emisă de pârâtă, cu privire la prevederea de respingere a notificării reclamantului de restituire în natură a atelierului mecanic, cu teren aferent şi a turnătoriei de fontă, de asemenea cu teren aferent, menţinând recomandarea adresată reclamantului de a se adresa SC F. SA Braşov, ca unitate deţinătoare, precum şi dispoziţia de înaintare a actelor către această societate.
Au fost respinse celelalte petite ale acţiunii.
În considerentele sentinţei s-a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, în sensul că, după identificarea unităţii deţinătoare a imobilului solicitat de reclamant, aceasta urmează să răspundă notificării formulate. Cum însă prin art. 1 al dispoziţiei contestate, pârâta a respins notificarea cu motivarea că nu are calitate de unitate deţinătoare, în conformitate cu textul legal amintit s-a anulat acest articol, recomandându-se reclamantului să se adreseze unităţii deţinătoare.
În privinţa cererii de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 1 ha, instanţa a avut în vedere faptul că reclamantul nu a depus suficiente date de identificare ale imobilului solicitat, deşi instanţa şi-a manifestat rolul activ, punându-i în vedere acestuia să precizeze datele de identificare de carte funciară, astfel că s-a apreciat că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, acesta fiind respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 8 din 30 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut în considerente aceleaşi argumente ca şi prima instanţă, în sensul că apar ca nefondate criticile reclamantului referitoare la modul de soluţionare a notificării de către pârâtă, aceasta având doar obligaţia de a identifica şi de a comunica persoanei îndreptăţite care este unitatea deţinătoare, nu şi obligaţia de trimitere (sesizare) a societăţii deţinătoare.
Astfel, stabilind că prima instanţă a reţinut o stare de fapt corespunzătoare cu probele administrate şi a aplicat în mod riguros dispoziţiile legale, instanţa de apel a apreciat ca nefondat apelul reclamantului, motiv pentru care l-a respins.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, susţinând că este nelegală şi invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivele de recurs se susţine, în esenţă, că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală întrucât a confirmat sentinţa primei instanţe, pronunţând astfel o soluţie contrară legii.
Susţine recurentul că pârâta trebuia obligată să înainteze notificarea unităţii deţinătoare, această obligaţie fiind prevăzută de Legea nr. 10/2001.
De asemenea, recurentul arată că în mod nelegal a fost menţinută soluţia de respingere a notificării cu privire la terenul în suprafaţă de 1 ha, situat în punctul „Hula Daneşului", întrucât a depus înscrisuri care dovedesc calitatea de proprietar, cât şi elementele de identificare ale terenului.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând criticile invocate de recurent, Înalta Curte constată că recursul declarat de acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.
Reclamantul T.E.I. a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat restituirea următoarelor imobile: un atelier mecanic şi o turnătorie din fontă, fiecare cu terenul aferent, precum şi o suprafaţă de teren de 1 ha situat în punctul „Hula Daneşului".
Prin dispoziţia nr. 874 din 12 iulie 2005 emisă de Primăria municipiului Sighişoara s-a respins cererea reclamantului de restituire a imobilelor atelier mecanic şi turnătorie de fontă, cu motivarea că acestea se află în proprietatea SC F. SA Braşov, făcându-se recomandarea reclamantului de a se adresa acestei societăţi comerciale.
În ceea ce priveşte cererea de restituire a suprafeţei de 1 ha teren, pârâta a respins cererea motivat de faptul că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate, nu au fost prezentate datele de identificare ale terenului, iar imobilul a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
Soluţia pronunţată de instanţa de apel, prin care a fost confirmată hotărârea primei instanţe, este o soluţie legală, anularea dispoziţiei contestaţiei impunându-se doar în parte şi anume, în privinţa respingerii notificării, pârâta fiind obligată nu să soluţioneze notificarea, ci să comunice reclamantului care este unitatea deţinătoare a imobilului.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 (fostul art. 26), în cazul în care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul.
În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede obligaţia primăriei ca, în termen de 30 de zile, să identifice unitatea deţinătoare şi să comunice persoanei îndreptăţite elementele de identificare ale acesteia.
În speţă, pârâta a comunicat recurentului care este unitatea deţinătoare a imobilelor în litigiu, respectiv SC F. SA Braşov, făcându-i recomandarea de a se adresa acestei societăţi, în posesia căreia se află imobilele revendicate de reclamant.
În ce priveşte cererea de restituire a terenului în suprafaţă de 1 ha, situat în punctul „Hula Daneşului", în mod corect a fost respinsă, ţinând seama de faptul că reclamantul nu a făcut dovada elementelor minime de individualizare şi identificare a imobilului solicitat, deşi instanţa, în virtutea rolului său activ, i-a pus în vedere să depună înscrisuri din care să rezulte datele de carte funciară, necesare identificării imobilului.
Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte constatând că nu există motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea criticată, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.E.I. împotriva deciziei civile nr. 8/A din 30 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 70/2007. Civil. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 723/2007. Civil → |
|---|
