ICCJ. Decizia nr. 668/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 668.
Dosar nr. 9835/54/2007
Şedinţa publică din 16 octombrie 2007
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 23 februarie 2005, reclamantul M.V.V. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 20 din 18 ianuarie 2005, emisă de Primăria comunei Şimian.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin dispoziţia menţionată i s-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat despăgubiri băneşti reactualizate pentru suprafaţa de 150 mp teren, situat în comuna Şimian, judeţul Mehedinţi, precum şi pentru construcţia aflată pe acest teren, în prezent demolată, notificare respinsă cu motivarea că autorul său a primit despăgubiri de la stat pentru terenul expropriat.
La cererea reclamantului, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, şi a Statului Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Prin sentinţa civilă nr. 809 din 18 mai 2006, Tribunalul Mehedinţi a admis contestaţia şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 20 din 18 ianuarie 2005 emisă de Primăria comunei Şimian.
În consecinţă, s-a constatat că reclamantului i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent pentru următoarele bunuri: teren în suprafaţă de 150 mp, o locuinţă, trei şoproane, împrejmuire-gard.
A fost obligat reclamantul să restituie Statului Român suma de 31.330 lei, despăgubiri primite pentru imobile, actualizată cu indicele de inflaţie.
În considerentele sentinţei, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate, dobândit prin moştenire, fiind astfel îndeplinite cerinţele art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Faţă de împrejurarea că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren, prima instanţă a constatat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent, cu plata de către acesta a despăgubirilor primite de autorul său.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul şi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Prin Decizia civilă nr. 937 din 30 noiembrie 2006, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant şi a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Prin urmare, a fost schimbată în parte sentinţa tribunalului, în sensul că a fost înlăturată obligaţia contestatorului de a restituit Statului Român suma de 31.330 lei reprezentând despăgubirile primite.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că este întemeiată critica Statului Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor referitoare la greşita obligare a reclamantului să restituie suma de 31.330 lei, actualizată cu rata de inflaţie, obligaţie ce contravine dispoziţiilor art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, modificată, care prevăd că în acest caz se face o compensare a datoriilor.
Celelalte critici referitoare la omisiunea instanţei de fond de a stabili câtimea măsurilor reparatorii sunt nefondate, acesteia revenindu-i doar sarcina de a stabili calitatea de persoană îndreptăţită a persoanelor fizice ce beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială.
În ce priveşte apelul declarat de reclamant, acesta a fost respins ca nefondat, reţinându-se ca neîntemeiată critica sa referitoare la admiterea notificării doar pentru suprafaţa de 150 mp, atâta vreme cât acesta a formulat notificare doar pentru această suprafaţă care, de altfel, apare şi în decretul de expropriere.
Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs atât reclamantul, cât şi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.
În recursul său, reclamantul critică Decizia pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acţiunii şi restituirii în natură a terenului (care este liber) şi obligarea pârâtelor la stabilirea valorii imobilului, teren şi construcţie.
În motivele de recurs, reclamantul a criticat Decizia sub două aspecte:
- faptul că instanţa nu a precizat cuantumul despăgubirilor, lăsându-se astfel la latitudinea autorităţilor administrative stabilirea acestora;
- greşit s-a dispus acordarea de despăgubiri doar pentru suprafaţa de 150 mp teren, în realitate fiind vorba despre o suprafaţă totală expropriată de 850 mp.
Reclamantul Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor a susţinut în motivele de recurs că, deşi instanţa de apel a admis apelul său, a pronunţat o decizie confuză, ce atrage după sine motive de casare.
Se susţine astfel că s-a lăsat nesoluţionat raportul juridic dedus judecăţii, menţinându-se o situaţie de fapt şi de drept incertă, în sensul că deşi a fost anulată dispoziţia primăriei, s-a omis obligarea acesteia la emiterea unei noi dispoziţii conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII, în care să se stipuleze despăgubirile la care reclamantul era îndreptăţit.
Analizând recursurile prin prisma criticilor formulate, se constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
Urmând procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, reclamantul M.V.V. s-a adresat cu notificare Primăriei comunei Şimian, solicitând despăgubiri băneşti pentru suprafaţă de 150 mp teren, precum şi pentru construcţia edificată şi demolată de pe acest teren (notificare, fila 10, dosar de fond nr. 1515/2005).
Din înscrisurile aflate la dosar se reţine că autorului reclamantului i s-au expropriat 150 mp teren, locuinţa, trei şoproane şi împrejmuirea aferentă, acestea fiind trecute în proprietatea statului în vederea creării lacului de acumulare pentru realizarea investiţiei „Sistemul Hidroenergetic Porţile de Fier II".
Prin urmare, reţinându-se calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită, în sensul Legii nr. 10/2001, corect au stabilit instanţele de fond şi apel dreptul său la măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (4) din legea amintită anterior, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupând funcţional întregul teren revendicat.
Este nefondată critica reclamantului în sensul că avea dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru o suprafaţă mai mare de teren, respectiv pentru 850 mp, aceasta fiind suprafaţa totală expropriată de la autorul său.
Potrivit notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat despăgubiri pentru suprafaţa de 150 mp teren, suprafaţă care de altfel este înscrisă şi în Tabelul cuprinzând proprietarii ale căror imobile, situate în judeţul Mehedinţi, au fost expropriate şi trecute în proprietatea statului unde, la poziţia nr. 24, autorul reclamantului figurează cu suprafaţa de 150 mp teren expropriat (fila 20, dosar fond).
În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că instanţa de apel nu a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului, critică invocată şi de recurentul Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, şi aceasta este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, instanţei îi revine sarcina de a stabili doar calitatea de persoană îndreptăţită a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, urmând ca stabilirea şi plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv să se facă potrivit dispoziţiilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care prevăd o procedură specială în acest sens.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând că nu există motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, se vor respinge ca nefondate atât recursul declarat de reclamantul M.V.V., cât şi cel declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul M.V.V. şi pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva deciziei civile nr. 937 din 30 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8116/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 734/2007. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
