ICCJ. Decizia nr. 7180/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7180
Dosar nr. 37638/3/200.
Şedinţa publică din 30 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului C.M.F. la liberă circulaţie, în statele Uniunii Europene, pentru o perioadă de cel mult trei ani.
Prin sentinţa nr. 148 din 29 ianuarie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă acţiunea, ca nefondată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 105/A din 24 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, şi s-a luat act de renunţarea la judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor susţinând, în esenţă, că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii deoarece, în temeiul art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, acţiunea trebuia admisă aşa cum a fost formulată.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.
Rezultă, din dispoziţia legală enunţată, că instanţa poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie numai în condiţiile şi cu privire la persoanele amintite, în funcţie de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu cele din Directiva Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, iar condiţiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulaţie se referă la asigurarea securităţii naţionale, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea libertăţilor altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulaţie ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar să fie respectat principiul proporţionalităţii întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
Din actele dosarului rezultă doar că pârâtul a fost returnat, la data de 29 iulie 2006, din Belgia, pentru şedere ilegală.
Nu s-a dovedit nici că pârâtul prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
În raport cu înscrisurile existente la dosar, instanţa de apel a aplicat corect prevederile Legii nr. 238/2005 atunci când a confirmat sentinţa primei instanţe prin care a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 105/A din 24 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7184/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 716/2007. Civil → |
|---|
