ICCJ. Decizia nr. 7136/2007. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7136
Dosar nr. 265/115/2007
Şedinţa publică din 29 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Adresându-se Tribunalului Caraş Severin, la 1 februarie 2007, Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a cerut, în temeiul Legii nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie a pârâtului S.M. în Franţa, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În cuprinsul acţiunii s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Franţa la data de 3 noiembrie 2006, în baza acordului de readmisie încheiat de această ţară cu România.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Caraş Severin, prin sentinţa nr. 392 din 2 martie 2007, a respins cererea formulată de reclamantă, cu motivarea că nu sunt îndeplinite, în cauză, cerinţele prevăzute de lege pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie.
Curtea Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 284 din 24 mai 2007, a respins apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Caraş Severin.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte susţinând, în esenţă, că, în temeiul art. 38 şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, se impune, în cauză, restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulaţie în Franţa.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mul 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.
Rezultă, din dispoziţia legală enunţată, că instanţa poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie numai în condiţiile şi cu privire la persoanele amintite, în funcţie de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu cele din Directiva Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004. Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, iar condiţiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulaţie se referă la asigurarea securităţii naţionale, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea libertăţilor altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulaţie ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să respecte principiul proporţionalităţii întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
Din actele dosarului rezultă doar că pârâtul a fost returnat, la data de 3 noiembrie 2006, din Franţa.
Nu a fost depusă la dosar nici o dovadă că pârâtul, prin activitatea pe care a desfăşurat-o sau urma să o desfăşoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi statul din care a fost returnat.
Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin comportamentul individual, ar fi reprezentat o ameninţare reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii.
În raport cu înscrisurile existente în dosar, instanţa de apel a aplicat corect prevederile Legii nr. 248/2005 atunci când a confirmat sentinţa primei instanţe, prin care a fost respinsă cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulaţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 284 din 24 mai 2007, pronunţată de Curtea Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 716/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7134/2007. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
