ICCJ. Decizia nr. 7230/2007. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 31 mai 2002 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul F.A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 4257/2002 emisă de pârâta SC T.G.I.E. SA Oradea și a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acestei decizii și obligarea pârâtei să se pronunțe cu privire la acordarea de acțiuni, în conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Oradea, înscris în C.F. nr. 59101 Oradea.
Prin întâmpinare, pârâta SC T.G.I.E. SRL Oradea a formulat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 785/c/2003, Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a admis în parte acțiunea, a anulat decizia emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o nouă decizie cu ofertă de restituire prin echivalent.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 4257/2002, pârâta a respins notificarea reclamantului motivat de faptul că imobilele revendicate sunt intabulate în favoarea sa în C.F., că nu s-a făcut dovada condițiilor în care s-a lichidat patrimoniul SC A. & S. SA, astfel, reclamantul neavând calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001.
Prin notificare s-a solicitat de către reclamant în nume propriu și în calitate de proprietar, acționar al SC A. & S. SA restituirea în natură a întregului imobil alcătuit din terenuri, înscris în C.F. 5910 Oradea, sau acordarea de despăgubiri.
Din actele de stare civilă a rezultat că reclamantul F.A. este fiul lui F.E. și S.P.
Din certificatul nr. 814/1947 eliberat de Tribunalul Bihor, a reieșit că la data de 10 noiembrie 1946, F.A. deținea un număr de 67 de acțiuni iar S.G. 33 de acțiuni, reprezentând întregul capital al SC A.S., societate anonimă în lichidare.
Astfel, excepția lipsei calității procesuale active s-a apreciat ca nefondată, iar reclamantul în calitate de acționar, ca fiind îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 pentru cota sa din imobilul aflat în litigiu.
Cu privire la imobilele revendicate, doar imobilele cu nr. top. 12, grădină în suprafață de 546 mp și nr.top. 13/22, grădină în suprafață de 579 mp au fost trecute din proprietatea SC A.S. în proprietatea Statului Român. La această societate reclamantul a fost acționar, deținând 67 % din capitalul social fiind astfel îndreptățit la despăgubiri sub formă de acțiuni.
Prin decizia nr. 40 din 1 martie 2006, Curtea de Apel Oradea a respins apelurile declarate de ambele părți împotriva hotărârii instanței de fond.
Referitor la apelul declarat de către pârâta SC T.G.E.I. SRL, instanța de apel a reținut următoarele:
Calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului a fost stabilită prin Dispoziția nr. 1216/2001 a Primarului municipiului Oradea (fila 34, dosar fond), care are valoarea unei probe prin dispozițiile pe care le conține precum și prin argumentul prin care s-a ajuns la stabilirea acestei calități.
S-a mai arătat că nu s-a putut reține că societatea s-a aflat începând cu anul 1948 în lichidare și că nu se poate ști dacă la momentul naționalizării imobilele se mai aflau sau nu în patrimoniul societății, în raport de înscrierea în C.F. și de dispozițiile art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare.
Potrivit acestui articol, se prezumă că dreptul există în folosul persoanei al cărei drept este intabulat, însă pârâta nu a răsturnat această prezumție.
Solicitarea apelantei de a se depune anexa la decretul de naționalizare s-a apreciat ca nefondată, câtă vreme în C.F. 6485 Oradea, în mod expres sub nr. B. 21 apare mențiunea că imobilele au fost preluate de Statul Român în baza unui proces- verbal de predare-preluare, iar în C.F. 14542 Oradea s-a făcut mențiunea că titlul a fost acela de la naționalizare.
Prin recursul declarat împotriva hotărârii instanței de apel, pârâta SC T.G.I.E. SRL Oradea a invocat motivele de recurs prevăzute în art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, acesta nedovedind că la data preluării a avut calitatea de asociat și că prin înlăturarea nemotivată a fiecărui punct din apel, decizia recurată este practic nemotivată și deci lovită de nulitate.
S-a mai susținut că instanța de apel nu a lămurit aspectul legat de faptul că la data naționalizării societatea se afla sau nu în procedura de lichidare precum și dacă în anul 1950 mai exista, ca realitate juridică la data naționalizării.
în final, s-a mai susținut că respingerea ca nefondată a cererii sale, de a se depune anexa la decretul de naționalizare a fost nelegală, pentru că acesta era modul în care se putea verifica dacă SC A. & S. SA, figurează sau nu pe listele decretului de naționalizare.
Prin cererea depusă la data de 10 octombrie 2006, recurenta a invocat un motiv de ordine publică, referitor la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că bunurile pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 au fost înstrăinate, astfel că la data pronunțării sentinței de fond, nu mai era proprietatea acestora.
Cu privire la motivul de recurs de ordine publică, acesta urmează a fii respins ca nefondat, recurenta-pârâtă având calitatea de unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001.
Calitatea procesuală pasivă a recurentei rezulta chiar din obiectul acestei cauze, care este de contestație împotriva unei decizii, emise de recurenta-pârâtă.
Separat de acestea, odată cu apariția Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, potrivit art. 21 alin. (5), înstrăinarea bunurilor notificate potrivit prevederilor acestei legi, este sancționată cu nulitatea absolută, dacă această înstrăinare intervine până la soluționarea judiciară a cauzei generate prin lege.
S-au depus copii ale contractului de vânzare-cumpărare, ale extrasului de C.F. și al istoricului societății recurente în perioada 1991-2007 de la ORC Bihor, însă, din perspectiva calității procesuale pasive, recurenta este unitate deținătoare. Prin voința legii, vânzarea intervenită în timpul procesului fiind lipsită de efecte juridice.
Cu privire la motivele de recurs, în limitele în care au fost formulate acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamantul are calitate procesuală activă, calitate care a fost probată prin actele depuse la dosarul cauzei.
Astfel în mod corect instanța de apel a reținut că această excepție nu este fondată, calitatea acestuia de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001 rezultând din certificatul nr. 814/1947 eliberat de Tribunalul Bihor, din Dispoziția nr. 1216/2001 a Primarului municipiului Oradea, precum și din actele de stare civilă depuse de reclamant.
în confirmarea acestei calități a fost depus și certificatul cu nr. 2720/1948, eliberat de Tribunalul Bihor, secția a II-a, prin care se certifică că F.A. a fost prezent la Adunarea Generală Extraordinară din 10 februarie 1946 deținând 67 de acțiuni la societatea A.S., societate anonimă în lichidare.
Se mai confirmă prin acest certificat că până la data de 9 aprilie 1948, data emiterii certificatului, societatea nu a mai depus acte referitoare la o altă adunare generală.
Critica referitoare la faptul dacă bunurile revendicate mai erau sau nu în patrimoniul societății naționalizate aflată în lichidare începând cu anul 1948, nu este fondată, și față de aceasta instanța de apel în mod legal a reținut aplicarea dispozițiilor art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 potrivit căruia se prezuma că dreptul există în folosul persoanei care 1-a intabulat.
Nu se poate reține nici critica recurentei referitoare la nelămurirea titlului de preluare a imobilului de către stat, precum și cea finală, legată de nedepunerea anexei la decretul de naționalizare.
Față de acestea, în mod corect s-a reținut de către instanța de apel, că în C.F. 6485 Oradea, sub nr. B 21 apare mențiunea că imobilele au fost preluate de Statul Român în baza unui proces-verbal de predare primire iar în C.F. 14542 Oradea s-a făcut mențiunea că titlul a fost acela de naționalizare iar pentru parcela cu nr.top. 13/22 care a suportat mai multe dezmembrări, apare mențiunea înscrierii în foaia de avere C.F. 59101 Oradea.
Rezultă astfel că instanța de apel, a aplicat în mod corect dispozițiile legale în cauză, că a analizat fiecare critică formulată de pârâtă, motivând punctual de ce acestea nu pot fi reținute ca fondate.
în aceste condiții, în cauză nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu este fondat, hotărârea atacată necuprinzând motive contradictorii ori străine pricinii, considerentele ei reflectând situația de fapt și de drept existentă.
în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ. recursul a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7263/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6953/2007. Civil → |
|---|
